–TIFF 2018 s-a terminat si colaboratorii de la liternet.ro relateaza despre multe dintre filmele prezentate in concurs sau in afara concursului. Doina Giurgiu scrie despre ‘Insulta’, filmul regizorului libanez Zouad Doueri, nominalizat pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film strain in 2017: ‘Insulta / The Insult a fost nominalizat la premiile Oscar din acest an, dar asta nu l-a împiedicat să işte discuţii în propria ţară asupra partizanatului regizorului cu una dintre tabere, în ciuda efortului lui de a arăta, aşa cum spune avocatul lui Tony, că „nimeni nu deţine monopolul suferinţei”. Evident că fiecare dintre grupurile care l-au acuzat de părtinire a avut impresia că favorizează celălalt grup. Ceea ce s-a întâmplat şi aici, în sala de proiecţie de la Cluj, unde una dintre întrebări a lovit în acelaşi loc, poate cu gândul la refugiaţii din Europa, poate nu, chestionând decizia lui Ziad Doueiri de a-l „lăsa” pe palestinian să câştige procesul, pentru că asta i-ar arăta preferinţa. Un exemplu viu pentru cât e de greu să ţii balanţa unui astfel de conflict, într-o lume în care dreptatea rămâne un concept capturat de impresii şi dorinţe şi mai puţin de echilibru şi filtrare prin înţelegere, în care „iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” încă se împiedică de noi înşine.’
-Si Lucian de la Marele Ecran relateaza de la TIFF 2018: ‘Primul titlu pe lista mea este “The Good Postman”, un documentar al regizorului bulgar Tonislav Hristov. Citisem din recomandările lui Mihai Chirilov despre diversitatea filmelor bulgărești și despre cum reușesc să aducă mulți spectatori în sălile de cinema. Viața oamenilor dintr-un sat la granița cu Turcia este marcată de trecerea frauduloasă a acesteia de către imigranți, dar mai ales de campania pentru alegerile pentru primar. Regizorul urmărește evenimentele de la distanță. Astfel, îi vedem pe principalii candidați cum își fac campanie pe spatele refugiaților sau a dorinței sătenilor de mai bine, „cel puțin ca pe vremea comunismului” (unde am mai auzit asta?).’
-Emil Calinescu de la CinEmil a vazut la TIFF 2018 documentarul ‘Dacii Liberi’: ‘Sunt din ce in ce mai putine documentare obiective. Majoritatea sunt de-o parte a baricadei, oricare ar fi ea. Dacii liberi este printre cele mai obiective documentare. Este atat de obiectiv incat va fi apreciat atat de dacopati, care vor auzi cateva teorii in care ei cred pe bune, cat si de adversarii lor, care vor rade cu gura pana la urechi. Serios, e un film facut pentru toata lumea.’
-Adriana Gionea de la PostModern scrie despre ‘The Rider’ al regizoarei americane Chloe Zhao, prezentat in cadrul Festivalului Filmului American Independent: ‘Regizoarea Chloe Zhao demonstrează că poţi găsi dovezi de candoare şi imagini poetice demne de arta fotografică până şi în filmele ce aleg să prezinte auster o realitate necosmetizată şi asaltată de pauperitate. Este realitatea călăreţilor din prerie, care participă la concursurile de rodeo. Se poate spune despre regizoarea Chloe Zhao că a tradus într-un limbaj cinematografic infuzat de lirism ADN-ul unei Americi neîmblânzite şi din ce în ce mai greu de înţeles de cei din afara ei, după ce dezvoltarea urbană adusă de secolul XX a clădit o nouă imagine glorioasă a continentului. Noua imagine ce zeifica Babilonul din sticlă şi oţel înlocuia faima aprigului cowboy cu mitul bărbatului sofisticat al metropolei grandioase, în timp ce vechea Americă era mascată de zgârie-norii ce azi ne iau ochii.’
–Angela de la CineAmator a vazut ‘Book Club’ regizat de John Krasinski: ‘„Book Club”/ „Clubul femeilor dezlantuite” (titlu romana) este genul acela de film pe care Hollywood pare (inca) sa il ingaduiasca si livreze fara comentarii, macar o data pe an. Si pentru ca s-a ras constant in sala, imi place sa cred ca filmul si-a facut treaba si a distrat, fara ca macar sa vrea sa se impuna ca vreo capodopera. Rupe putin din distractia care guverna nebunescul „The First Wives Club” – da, nu este chiar original, dar cui ii mai pasa?’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Taxi 5” (2018)
