Alice et le maire (2019)
Regia: Nicolas Pariser
Distribuția: Fabrice Luchini, Anaïs Demoustier, Nora Hamzawi
Politicienii și birocrația din jurul lor (partide politice, parlamente, guverne, primării) nu se bucură de o popularitate prea mare în zilele noastre. Filmele despre politicieni și cei care îi înconjoară par însă să aibă mai mult succes decât politicienii înșiși. Un bun exemplu în acest sens este ‘Alice et le maire’ (‘Alice și primarul’), un film care vine din Franța care pare a fi în ultimii ani într-o continuă stare de nemulțumire față de ordinea economică și socială existentă, față de instituțiile sale politice și față de aleșii săi din clasa politică. Filmul, a cărui acțiune se petrece cu câțiva ani în urmă la primăria orașului Lyon și în mediile birocrației municipale și politice ale Partidului Socialist, s-a bucurat de un succes neașteptat fără măcar a recurge la aspecte senzaționaliste cum ar fi scandaluri de crimă, sex, sau corupție. Dar poate, tocmai prin abordarea relaxată și ușor umoristică, scenariul scris de Nicolas Pariser (care este și regizorul filmului) atinge mai eficient aspecte de corupție mai profundă, corupție sistemică a mașinăriei politice franceze.
Premizele acțiunii nu par însă prea credibile. Nu cunosc prea bine sistemul politic francez, dar totuși cred că nici chiar în Franța nu există posturi pentru consilieri filosofi la primării, plătite pe banii publici, și nici că politicieni cu zeci de ani de activitate politică și cu ambiții prezidențiale declară în public că sunt în pană de idei. Probabil deci că doar în filme Alice (Anais Demoustier), proaspătă absolventă de la Oxford, ar putea fi angajată la primăria din Lyon pentru a-i furniza idei primarului Paul Theraneau (Fabrice Luchini) și s-ar putea găsi în decurs de câteva zile sau săptămâni implicată în afacerile orașului și ale Partidului Socialist. Activitatea de partid pe banii primăriei pare și ea puțin plauzibilă. Probabil că intreaga situație trebuie privită mai degrabă ca o convenție cinematografică decât ca evenimente reale din actualitatea imediată. Dar și așa, dialogurile dintre primar și tânăra filosoafă reprezintă firul conducător și partea cea mai reușită si probabil cea mai importantă din punctul de vedere al realizatorilor.
Discuțiile dintre cei doi protagoniști funcționează excelent datorită farmecului și talentului celor doi actori. Rolul primarului este scris pentru Fabrice Luchini care împrumută personajului stilul său nobil, carisma intelectuală și limba franceză impecabilă, servindu-ne chiar și o lectură dintr-o carte din cele care l-au făcut celebru în Franța. Anais Demoustier face față cu brio și scenelor pe care le joacă cu Luchini, dar și celor care descriu dilemele ei personale și connfruntarea cu birocrația municipală. Rolurile secundare crează schițe credibile de portrete ale prietenilor lui Alice și ale politicienilor și birocraților din ierarhia primăriei. Povestea se impotmoleste însă rău spre final, când decizia sau indecizia politicianului în momentele critice este greu de înțeles, poate și din cauza folosirii unor detalii legate de politica de partid. S-ar putea ca spectatorii francezi să descifreze mai bine asemenea detalii, ca și o serie referințe literare și culturale care apar în discuții, dar cinematografic povestea nu se susține prea bine. Accentul este totuși pe partea de divertisment, abordarea este comică și empatică față de eroi, finalul deschis, și desigur vor fi alte filme care vor aborda zbuciumata actualitate politică franceză din multe alte puncte de vedere.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Alapoursuitedu7emeart.over-blog.net)
