Planșa (2014)

Planșa (2014)

Regia: Andrei Gheorghe
Scenariul: Bogdan Ivaşcu, Andrei Gheorghe
Distribuţie: Olimpia Melinte, Silvian Vâlcu, Marian Adochiţei, Horia Gheorghe
Producători: Dan Chişu, Andrei Gheorghe; Director de imagine: Boroka Biro / Alexandra Carastoian; Muzică: Paul Ilea; Sunet priză directă: Chibulcutean Adrian

Am vazut azi un film de debut al tanarului regizor Andrei Gheorghe realizat alaturi de colaboratorii sai la fel de tineri, formand impreuna o echipa careia ii doresc un VIITOR. Imi dau seama cat de greu le-a fost (chiar si din faptul ca filmul a aparut in fata publicului dupa cca patru ani de chinuri ale facerii) si probabil cat de greu le va fi si pe mai departe, dar cred ca ei isi merita un VIITOR.

Pentru ca filmul este proaspat, am simtit cadru cu cadru acest lucru si are o viziune cinematografica interesanta. Realizatorii nu vin sa iti povesteasca pas cu pas vietile eroilor, ei iti desfasoara ghemul cu parcimonie (backgroundul fiecaruia se dezvaluie minimalist dar suficient de clar) si insereaza intre secventele edificatoare, imagini superbe ale marii la Constanta, intr-un tremurat frisonat care incumba ideea trecerii timpului … acel timp care le va limpezi si rezolva pe toate cele.

As zice ca acest film este un romance cu aroma de docu-psiho-drama. Romantic, pentru ca ne confruntam cu probleme ale cautarii si gasirii iubirii la tinerete; documentar – pentru ca am invatat cate ceva despre frumusetea si eleganta acestui sport nobil, scrima si determinarea de care trebuie sa dea dovada practicantii; psihologic – pentru ca se confrunta caractere si actiunile lor sunt dictate tocmai de fundamentul psihologic al acestor caractere si dramatic – pentru ca toate celelalte caracteristici expuse mai inainte creaza o incarcatura dramatica, care insa nu este apasatoare pentru spectator, deoarece tineretea si frumusetea sperantei excede greutatile mai greu de surmontat la o varsta inaintata.

Si as mai zice ca m-a dus gandul si la un inteles mai puternic, cu conotatii biblice poate – povestea unui Adam si al unei Eve, un cuplu care se descopera si se alatura – nu intr-un Eden – ci pe o PLANSA – si nu sub ochiul sarpelui (care le-a vrut binele in fond) – ci sub ochii celui de-al doilea barbat – care nu si-a meritat-o pe Eva.

Citind singuri sinopsisul filmului, veti intelege cuvintele mele de mai sus.

Si repet, totul in acest film respira prospetime, frumusete si un calm iesite din comun fata de alte pelicule romanesti actuale.

O ingemanare superba intre imaginea plina de originalitate si culoare, plastica fiind conjugata cu o coloana sonora creata pe masura. Vinovatii ii aflati in caseta din preambul.

Dialog minimalist, dar suficient pentru un spectator inteligent, care intelege si dincolo de cuvintele putine, masurate si credibile.

Pana la urma – viata frusta.

Si trebuie sa va spun ca mi-a placut enorm, chiar m-a impresionat din partea unei echipe tinere de realizatori, din partea scenaristilor si a regizorului, abtinerea de la orice aluzie sau scena sexuala. Tot filmul acesta are doar o imbratisare si un pupat de ramas bun! Nu e usor fratilor, in zilele noastre!

Si cat de frumoasa este Constanta si Marea si Cazinoul si stabilopozii in filmul lui Andrei Gheorghe.

Si cat de frumosi si naturali si sensibili si talentati sunt actorii acestui film, care respira dragostea regizorului pentru acest sport elegant si nobil (de altfel respira si dragostea si respectul pentru tatal sau – in fapt antrenor, pe care l-a distribuit in rolul sefului Clubului de scrima constantean) J

Olimpia Melinte (Anda)– aflata intr-un varf de cariera (sper sa urce in continuare), Silvian Vâlcu (Alex) si Marian Adochiţei (Mircea) – o tripleta talentata si bine sudata intr-un film care se simte ca le-a placut sa il faca si sa ni-l ofere.

Eu sper sa va placa si voua si sa il considerati avanpremiera unor promisiuni viitoare de valoare.

Nota: 6.5/10

Filmul se poate viziona pe Cinepub.ro: