Pinocchio (1940)
Exista filme pe care oricine le considera clasice. Sunt pelicule care au depasit limitarile tehnicii, artei, creativitatii si prin povestea spusa si mai ales prin modul in care este realizata ne incanta de generatii fara a-si pierde actualitatea si ineditul.
In aceasta categorie am inclus eu Pinocchio, cel de-al treilea lung metraj de animatie din istoria filmului, dupa “Snow White and the Seven Dwarfs” al aceluiasi vesnic inovator Walt Disney si “Gulliver’s Travels” realizat de Max Fleicher.
Desi a aparut relativ repede dupa primul film animat, Pinochio prezinta multiple imbunatatiri in delicatetea culorilor si desenelor, in conturarea personajelor, in varietatea si profunzimea efectelor fotografice. Tema muzicala “When you wish upon a star, it makes no difference who you are” deschide cum nu se poate mai inspirat aceasta poveste si ne calauzeste in lumea magica a lui Pinocchio. Melodia a castigat in 1941 Oscarul pentru cea mai bun cantec si pentru cea mai buna orchestratie devenind tema reprezentativa a Walt Disney Company in anii care au urmat productiei.
Toate acestea nu i-au garantat insa succesul la lansarea din 1940, mare parte datorita costului exorbitant al productiei – 2,6 milioane dolari cat si a contextului international impropriu lansarii – iminenta inceperii celai de-al doilea razboi mondial in Europa.
Timpul, numeroasele relansari ulterioare precum si aprecierea criticilor si mai ales a spectatorilor i-au asigurat filmului locul pe care il merita – unul din cele mai mari filme de desen animat din toate timpurile. La fel ca si percedenta productie, Pinocchio debuteaza cu mentiunea ca este un basm, inspirat fiind din povestea cu acelasi nume scris de Carlo Collodi in 1883, reusind sa pastreze spiritul povestii initiale, alternand minunile, aventurile, teroarea, modernismul si speranta providentiala. Facem apoi cunostinta cu Jiminy, greierul bucuclas si impreuna cu el ne este prezentat Geppeto, mesterul cioplitor in lemn in casa caruia se refugiaza greierasul si unde ii intalnim, printre ceasuri, cutii muzicale si alte gageturi pe Figaro, motanelul plin de expresivitate si Cleo, pestisorul auriu… si nu in ultimul rand imaginea coboara spre ultima creatie a sculptorului – Pinocchio – marioneta de lemn.
Odata personajele conturate, cu ajutorul Zanei Albastre prinde viata si dorinta batranului Geppetto iar Pinochio se insufleteste. Inainte ca papusa sa devina ceea ce-si dorecte si anume un baietel, ea trebuie sa invete sa respecte adevarul, increderea, curajul, loialitatea, sa renunte la egoism. Aventurile micii marionete, ghidat de un greieras angelic pe post de constiinta, acea voce interioara continua pe care n-o asculta nimeni, ne ofera o multitudine de teme morale de meditat: lupta, incercarile care trebuie depasite in indeplinirea unui tel, efectele hidoase ale minciunii si a altor comportamente vicioase cum ar fi fumatul si consumul de alcool, influenta morala negativa a presiunilor anturajului. Aceasta reprezinta de fapt o parte din ceea ce inseamna a creste, a te maturiza, a fi uman.
De-a lungul timpului Jiminy a fost considerat cel mai uman personaj al acestui lung metraj, cel pentru care Disney a fost cel mai inspirat in crearea lui.Aceasta insecta simpatica, costumata in frac si cu umbrela folosita uneori si pe post de parasuta, are contributia majora la derularea evenimentelor, intarzie in prima zi de munca, greseste atunci cand Pinocchio are nevoie cel mai mult de constiinta, dispera cand Pinocchio este disperat, canta si topaie fericit cand papusa face la fel. El este de altfel liantul intre succesiunea de scenete prezentand aventurile micii papusi de lemn, prin ochii lui vedem de la interiorul casei lui Geppetto si minunile faurite in lemn de acesta, pana la atmosfera de poveste din insula placerilor si perspectivele sumbre care ii asteapta pe cei ce populeaza acest paradis hedonic.
Fiecare personaj pe care Pinocchio il intalneste in calatoriile sale initiatice este corupt intr-un fel sau altul si constituie pentru mica papusa de lemn inca un prilej de a-si testa umanitatea. Primul este vicleanul vulpoi Honest John si tovarasul acestuia de marsavii, Gideon, care exploateaza naivitatea marionetei, apoi papusarul Stromboli care vede in Pinocchio o mina de aur prin exploatarea lui ca marioneta fara ate. Tensiunea creste cand este introdus in peisaj carutasul care ii transporta pe cei doritori in Insula placerilor si ajunge la intensitate maxima la intalnirea cu Monstro.
Spre deosebire de precedenta productie “Alba ca Zapada”, in care personajele erau realizate oarecum uniform, in “Pinocchio” intalnim o mai buna realizare a personajelor animate care reprezinta animale decat a celor umane.Nu se poate sa nu observati diferenta intre Figaro, buclucasa pisica a lui Geppetto cu multitudinea de fete, atitudini, reactii si gesturi sugestive si Zana Albastra, personaj uman foarte putin stilizat si conturat, mare parte si pentru a-i sugera structura si plutirea diafana.
Tot prin comparatie cu primul lung metraj animat realizat de acelasi studio, in “Pinocchio” gasim mult mai bine realizata teroarea: de la colivia in care este inchis parsonajul principal in vagonul lui Stromboli pentru vina si naivitatea de a fi avut incredere in maleficul circar, la cosmarul din Insula placerilor cand isi vede prietenul transformat in magar si pana la cursa disperata in incercarea de a scapa de urmarirea lui Monstro, balena fioroasa. Peste toate acestea pluteste si frica indusa de comportamentul lui Pinocchio, temerea ca nu-si va atinge telul, ca nu va scapa de influienta noilor prieteni de distractie, ca nu-si va urma constiinta si va ramane prada placerilor efemere.
Disney reuseste in acest al doilea film al sau inca o compozitie sofisticata, mult mai evoluata din toate pubctele de vedere, o lume noua dincolo de ecran si imaginatie, credibila, autentica, bogata in detalii si candoare.Nu ratati vizionarea lui daca aveti ocazia, fie si numai pentru starea de bine pe care ti-o da finalul.
1 comment
apropo merci de comment de pe blog sper sa mai intri si alta data si daca ai timp intra si tu pe filme cu vampiri