Luna Septembrie a însemnat un sfârșit pentru vacanțe si o veste bună pentru cinefili, căci festivalurile de film și-au deschis porțile. Cu o istorie mai scurtă, își face cunoscută prezența în lumea filmului și festivalul MECEFF “7+1”, MEDIAŞ CENTRAL EUROPEAN FILM FESTIVAL “7+1”, festival aflat la ediția a 5-a, fondat ca urmare a acțiunii orașului Mediaș de creare a unei zone de dezvoltare turistică și culturală în centrul Transilvaniei. Aspectul cinematografic nu a fost nici el pierdut din vedere, acesta fiind contextul lansării proiectului MEDIAŞ CENTRAL EUROPEAN FILM FESTIVAL “7+1” (MECEFF „7+1”), un festival consacrat cinematografiilor ţărilor învecinate României, din aşa zisul perimetru al “Europei Centrale”, prin care se dorește să se facă cunoscute aceste cinematografii atât istoric cât şi în prezentul lor, introducând noul film românesc într-un context special, atât tematic cât şi de vecinătate geografică, acela al unor cinematografii de mare tradiţie şi producătoare de creatori de film de incontestabil prestigiu ca Milos Forman, Jiri Menzel, Jaromil Jires, Andrzej Wajda, Jerzy Kawalerowicz, Andrei Munk, Istvan Szabo, etc. Fondat acum 4 ani, festivalul a primit anul acesta si marca EFFE (Europe for Festivals, Festivals for Europe), a Uniunii Europene care certifica înalta ținută artistică și importanța europeană a acestui festival de film cu un impact semnificativ la nivel local, național și internațional.
În cadrul celei de-a cincea ediţii a festivalului, din anul 2015, ce s-a desfăşurat la Mediaş în perioada 01 – 05 septembrie 2015 și la București în perioada 24 – 27 septembrie, au fost prezente în competiție filmele câştigătoare ale premiului naţional din următoarele şapte ţări: Austria, Cehia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Tematica festivalului a fost Primul Război Mondial, țara invitată a fost Franța, au fost prezente și filme în limba idiș, nou restaurate, Mircea Veroiu a fost regizorul festivalului, iar țara câștigătoare a fost Ungaria cu filmul Orașul Câinilor.
Paths of Glory (1957) – Cărările gloriei
Regia: Stanley Kubrick
Distribuția: Kirk Douglas, Ralph Meeker, Adolphe Menjou
În București au fost prezente atât filmul câștigător, cât și filme care au amintit de Primul Război Mondial sau de filmul evreiesc. Din cadrul filmelor dedicate Primului Război Mondial mi-a atras atenția filmul regizat de către Stanley Kubrick, Cărările gloriei (1957), ce ne prezintă un episod din numeroasele lupte purtate de către armata franceză și cea germană, o luptă fără rost, lentă, ce nu aduce nimic altceva decât o moarte josnică, ironică, așa cum numai mândria umană poate să aducă.
Realizat în 1957, filmul este alb-negru, fără coloană sonoră, centrat pe expresia protagoniștilor și pe diferența dintre grandoarea și luxul în care trăiesc demnitarii Statului Major și mizeria frontului, precum și dintre idealurile ofițerilor, lipsite de umanitate, și neputința soldatului simplu de a se apăra în fața capriciilor superiorilor. O replică care sumarizează foarte bine lupta zadarnică a colonelului Dax (interpretat de către Kirk Douglas), purtată pentru a-și salva de la execuție trei subalterni, este cea a generalului George Broulard – acest moș sadic și prost, așa cum bine îl caracterizează chiar scenariul filmului (general interpretat de către Adolphe Menjou, care a jucat și în filme precum A Farewell to Arms -1932 sau A Star Is Born -1937): ești un idealist și mă plictisești ca și prostul satului. Ca orice film despre război, opera lui Kubrick reliefează dramatismul și lipsa de sens a războiului, accentul fiind pus însă pe lipsa de umanitate a oamenilor chiar și în fața unui dușman comun și dorința de glorie chiar și cu prețul vieții colegului de arme.
Bazat pe cartea cu același nume a lui Humphrey Cobb (romancier, scenarist – pentru filmul San Quentin – 1937, cu Humphrey Bogart), filmul a fost nominalizat la premiile Bafta, pentru cel mai bun film, și consider eu, reprezintă startul marelor succese ale lui Kubrick.
Cărările Gloriei redă mai puțin ororile războiului, el constituie mai degrabă un studiu al structurii sociale. Lumea apare împărțită în conducători și conduși. Ofițerii dirijează evenimentele din elegante încăperi de castel, decorul accentuând indiferența lor față de soarta oamenilor. Aceștia pleacă în tranșee așa cum în timp de pace se duc la slujbă. – Gavin Lambert – 1958
