Or noir (2011)

Or noir (2011) – Black Gold – Aurul negru
Regia: Jean-Jacques Annaud
Distributia: Tahar Rahim, Freida Pinto, Mark Strong, Antonio Banderas, Riz Ahmed

Cred ca s-a ajuns la momentul (sau poate exista mai demult) incat un producator considera ca, in situatia in care pe afisul filmului, exista un nume mare, filmul va fi mare, iar spectatorii se vor ingramadi la portile cinematografului. Asa s-a ajuns la paradoxul ca mari actori – si pot enumera aici macar pe De Niro sau pe Al Pacino – ajung sa figureze in distributia unor filme, iar noi, cei care ii apreciem, sa ne intrebam cum au acceptat sa joace in niste roluri minore, in filme care nu au calitatea la care ne-am fi asteptat. Aparent, si in cazul lui „Or noir” ne aflam in aceeasi situatie, fiind distribuit, intr-un rol usor atipic, Antonio Banderas: caci ce altceva ne putem inchipui despre un spaniol pur-sange, cu acccent specific, aflat intr-un rol de arab autentic, sultan in orasul său si conducator al „revolutiei aurului negru”. Iata un dezacord al filmului fata de realitate.

Trecand mai departe, suntem in fata unui film incitant, care ne infatiseaza o lume araba antecivilizatoare, in fata primei sale sanse spre propasire, spre dezvoltare, spre bogatie, adusa odata cu aparitia primelor puturi de petrol, construite cu acceptul autoritatilor locale de catre o firma americana. Daca vedem coplesitoarea „mare” de bani care se raspandeste in palatul sultanului, este doar pentru a ne distrage cateva momente atentia (pe fond istoric) de la adevarata drama a filmului, aceea a unor copii rapiti din sanul familiei, luati ca prizonieri de razboi in schimbul pacii cu un trib rival si incercarea celor doi frati de a descifra tainele sufletului lor, de a intelege care este locul unde se simt acasa si care este adevarata familie. O drama autentica, pe fundalul unui razboi al teritoriilor pierdute si al unei bogatii care tinde sa acapareze regiunea.

Doi sultani, Nesib (Banderas) si Amar (Mark Strong), sunt dusmani de cand se stiu. Insa, la momentul inceperii filmului, ei se afla in fata unor tratative fortate de pace. Amar este de acord sa isi trimita fiii in sultanatul lui Nesib in schimbul pacii si a garantiei ca se va pastra neutralitatea culoarului (Yellow Belt) dintre cele doua tinuturi. Suntem imediat transportati in alt timp, cand cei doi fii, Auda (Tahar Rahim) si Saleeh (Akin Gazi), deja adulti si constienti de trecutul lor, sunt in fata alegerii vietii lor. Daca atunci cand erau mici, au fost purtati de pe un taram pe altul in ciuda refuzului lor, neluat in seama, acum este momentul sa aleaga singuri, intre tatal lor natural, inchistat in vechile traditii si obstacol in calea expansiunii „aurului negru” si cel adoptiv, dornic de bogatie, concesionar pe nedrept al Culoarului Galben si gata de razbunare, de un nou razboi.

Nu putem avea mari pretentii de la acest film. Pana la urma, seamana sau chiar este un film de televiziune, care ne istoriseste, pe alocuri cu accente documentare, dar si cu aplecare spre traditiile locului, despre o perioada interesanta a omenirii (mai ales daca privim din perspectiva prezentului, cand Golful Persic este locul unde civilizatia patrunde din ce in ce mai repede si unde se construieste intr-un ritm cu adevarat diavolesc), cea in care apar primele sonde in Golf, in care conducerea araba trece de la viata nomada la cea modern-civilizata si prinde gustul banilor, banilor multi. O incercare interesanta, o adevarata splendoare din punct de vedere al imaginilor, cu actori care isi fac treaba cu migala (in special, Tahar Rahim), dar si cu unii care puteau lipsi, cum ar fi Banderas. Anyway, un mic like pentru acest film, in ciuda lungimii sale.

Alta impresie: Anzhela.

Nota: 6/10