I Am Not Your Negro – Nu sunt negrul vostru
Regizat de către Raoul Peck
Produs de Rémi Grellety, Hébert Peck, Raoul Peck
Compus de James Baldwin, Raoul Peck
Bazat pe Remeber This House – Amintiți-vă această cameră – de James Baldwin
Povestit de Samuel L. Jackson
Muzica de Alexei Aigui
Nu sunt negroteiul tău. Sunt un om. Negroteiul este creația ta. Tu ai creat negroteiul pentru că ai nevoie de el. Până nu afli de ce ai nevoie de negrotei, până nu înfrunți nevoia ta, nu ai cum să te schimbi – rămâi un monstru moral.
Află de ce ai nevoie de negrotei! Află ce se întâmplă dincolo de zid! Sparge ignoranța!
Rasismul este, înainte de toate, o problemă morală la care fiecare om trebuie să găsească singur o soluție, un răspuns. Este necesar să cauți în umanitatea ta și să-ți asumi responsabilitatea pentru aceasta sau pentru lipsa ei, pentru că de răspunsul tău, nu al reprezentanților tăi, depinde viitorul tuturor. Și nu uita, nu tot ceea ce este înfruntat poate fi schimbat, însă nimic nu poate fi schimbat dacă nu este înfruntat.
––––
Acesta poate fi mesajul discursurilor și notelor scriitorului și criticului social american de culoare James Arthur Baldwin, astfel cum au fost înfățișate în documentarul I Am Not Your Negro. Manuscrisul neterminat al acestuia – Remember This House – stă la baza filmului care a fost nominalizat la peste 40 de premii internaționale și a câștigat, până acum, 26 dintre acestea, printre care :
- British Academy Film Awards, pentru cel mai bun documentar.
- International Documentary Association, pentru cel mai pun scenariu.
- International Film Festival and Forum on Human Rights, premiul Gilda Vieira de Mello.
Punctul de plecare a fost intenția lui James Baldwin de a transcrie amintiri cu caracter personal despre trei dintre prietenii săi, lideri ai mișcărilor pentru drepturile civile ale populației afro-americane – Medgar Evers, Malcolm X și Martin Luther King Jr. Toți au fost asasinați ca urmare a activității lor înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Viziunea scriitorului presupunea transpunerea în carte a confruntării dintre cei trei lideri și a modului în care aceștia s-au poziționat ideologic unul față de celălalt pe vremea cât încă trăiau.
Regizorul Raoul Peck preia acest fir narativ, însă adăugă confruntării figura scriitorului însuși, utilizând modalități inedite de a contura gândirea și activitatea acestuia.
Filmul este un colaj hipnotic, care trasează traiectorii imprevizibile între trecut și prezent, între mituri hollywoodiene și mișcări pentru drepturile civile ale populației afro-americane, între prezentarea ideologiilor lui Malcolm X și Martin Luther King jr. și amintirea unor prieteni dragi, între plângerea asasinării acestora și optimismul scriitorului James Baldwin – impus de faptul că este în viață – asupra unei posibile reconcilieri între americanii albi și cei de culoare. Firul roșu al documentarului îl reprezintă utilizarea exclusivă a cuvintelor scriitorului fie direct prin filmări de arhivă ale discursului ținut la Cambridge Union Society și ale interviului de la Dick Cavett Show, fie prin redarea lor către Samuel L. Jackson.
Astfel, James Baldwin devine autor și personaj, martor și erou – perspective din care ni se relevă ca un gânditor vizionar, creator al unei ideologii care reușește să contureze o a treia opțiune pe lângă cele promovate de Martin Luther King Jr. – rezistență non-violentă – sau de Malcolm X – acțiune prin orice mijloace necesare. O particularitate insolită a ideologiei sale este că aceasta se adresează într-un mod elegant, onest chiar și în vulnerabilitate, și mai ales cu seriozitate fiecărui om care ar putea fi tentat la un moment dat să aibă o conduită rasistă.
James Baldwin utilizează argumente de factură psihologică și fundamental tranșante, adresându-se unui public familiarizat cu exercițiul introspecției. Aceste lucruri împreună cu elocvența sa fac ca acest mesajul să fie unul puternic și mai ales actual.
Pe de altă parte, James Baldwin nu se vrea un activist al drepturilor civile; îi repugnă ideea că trebuie ca cineva să acorde drepturi egale oamenilor de culoare sau că aceștia trebuie să lupte pentru ele; consideră că o astfel de abordare nu face decât să plaseze iarăși întreaga societate pe plantație. Precizează, în schimb, că adevărata problemă a civilizației rezidă în negarea umanității populației de culoare, a străinului.
