The Tailor of Panama (2001) – Croitorul din Panama
Regia: John Boorman
Distribuția: Pierce Brosnan, Geoffrey Rush, Jamie Lee Curtis, Brendan Gleeson, Daniel Radcliffe, Harold Pinter
Mi-e dor de John le Carré. Mă obișnuisem cu aparițiile romanelor sale odată la 2 sau 3 ani și așteptam cu nerăbdare ieșirea primei ediții paperback pe care mi-o permiteam să o cumpăr imediat ce aveam ocazia. Cărțile sale mă purtau în lumea spionajului, dar mai ales a oamenilor care aleseseră să devina spioni sau pentru care viața decisese ca ei să devină spioni. Spionii din cărțile sale sunt oameni ca noi, uneori chiar cu mai multe frământări de conștiință și îndoieli, ținând cont de meseria lor și de faptul că s-au născut englezi. Urmăream, desigur, și filmele inspirate de cărțile sale. Unele reușeau să aducă pe ecran în limbaj cinematografic meandrele acțiunii și frământările eroilor. Altele erau departe de așteptări și de calitatea emoției din cărți. ‘The Tailor of Panama’ (2001), regizat de John Boorman, este probabil una dintre cele mai fidele versiuni pe ecran ale unui roman al lui John le Carré. Unul dintre motivele principale este că filmul, lansat cu 5 ani după apariția romanului, s-a bucurat de implicarea directă a lui le Carré, care apare pe generic drept co-scenarist și producător executiv.
Eroii filmelor și cărților de spionaj se plasează de obicei intre două extreme: eroii lui John le Carré și James Bond. Unul dintre cei doi eroi principali din ‘The Tailor of Panama’ este interpretat de Pierce Brosnan, care atunci când a fost făcut filmul era interpretul titular de serviciu în seria James Bond. Și totuși, Andrew Osnard, agentul MI6 pe care îl interpretează Brosnan, este foarte diferit de Bond. Au în comun doar pasiunea pentru femei. Altfel, spre deosebire de incoruptibilul și devotatul Bond, Osnard este un om ros corupție, care lasă în urmă scandaluri și eșecuri. Rezidența în Panama este pentru agentul compromis în alte părți ale lumii un fel de exil disciplinar, din care dorește să scape cu orice preț. Recrutarea lui Harry Pendel, croitor de costume bărbătești venit de la Londra se încadrează în acest plan de reabilitare în ierarhia spionilor. Pendel are o biografie problematică și nu este greu de șantajat și racolat ca informator. Printre clienții săi se numără politicieni și ziariști, președintele republicii și foști revoluționari, iar soția sa lucrează în birourile companiei care administrează Canalul Panama, arteră vitală a comerțului mondial. Pendel pare tipul clasic de victimă căreia lumea spionajului îi invadează viață, dar în acest caz victima decide să răspundă și să se răzbune inventând o realitate paralelă care invadează lumea spionajului. Astăzi am numi asta ‘fake news’, doar că suntem cu câțiva ani înainte de inventarea rețelelor sociale. ‘Informațiile secrete’ ajunse la MI6 sunt transmise aliaților americani și amenință să producă o invazie a țării pe care se afla prețiosul obiectiv strategic. Tema agentului care inventează ‘informații’ care, prelucrate de servicii de spionaj cu atât mai incompetente și mai corupte cu cât urcam în ierarhie, pot produce crize politice internaționale fusese inventată de Graham Greene în ‘Our Man in Havana’, roman apărut în 1958 și ecranizat și el în 1959. Greene și le Carré, amândoi fost agenți ai serviciilor secrete britanice, cunoșteau bine lumea pe care o descriau în romanele lor. În ambele cărți, acțiunile mașinilor de colectat informații distrug destine și vieți omenești.
Performanta actoricească cea mai memorabilă din ‘The Tailor of Panama’ este fără îndoială cea a lui Geoffrey Rush. Harry Pendel intra în joc împotriva dorinței sale, este presat să aducă rezultate și șantajat în a continua. Își dă seama prea tărziu că este vorba despre un joc mortal și că răzbunarea sa va lovi în oamenii care-i sunt cei mai apropiați și va pune în pericol și celula familială pe care dorea să o protejeze. Ca multe dintre personajele lui John le Carré, identitatea lui Harry Pendel nu este cea reală și straturi succesive de deghizări și minciuni sunt treptat dezvăluite, până când ajungem la un adevăr personal greu de asumat. Alaturi de Rush îi avem în distribuție pe Pierce Brosnan și pe Jamie Lee Curtis, actori care se aflau atunci la apogeele carierelor lor. Întreaga distribuție este de altfel excelentă – cu dramaturgul Harold Pinter într-un rol cu apariții scurte dar semnificative și foarte tânărul Daniel Ratcliffe în rolul care precede lansarea stelară în rolul principal din seria Harry Potter. Singurul personaj mai superficial desenat mi s-a părut cel al fostului revoluționar Abraxas, care ratează impactul emoțional într-un moment cheie, dar asta se datorează scenariului mai degrabă decât interpretării lui Brendan Gleeson. John Boorman – un regizor al căror filme de mare succes datează din anii ’60 și ’70 – reușește, cred, cu ‘The Tailor of Panama’ să realizeze una dintre cele mai bune ecranizări ale unui roman al lui John le Carré.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
