Des gens bien (2022) – Good People
Creatori: Stéphane Bergmans, Benjamin d’Aoust, Matthieu Donck
Distribuția: Lucas Meister, Bérangère Mc Neese, Jean-François Gallotte
Anul 2025 începe bine pentru mine în ceea ce privește serialele de televiziune. ‘Des gens bien’ (‘Oameni de bine’), mini-serial belgian francofon în șase episoade, este o bijuterie care se cere descoperită. Foarte puțină lume pare să-l fi văzut până acum și în orice caz puțini au scris despre el, dar ceea ce am văzut este un serial detectiv comic, un ‘film noir’ cu multă culoare (scuze pentru metaforă), cu personaje care par extrase din viața de toate zilele, confirmând zicala că în orice om se poate ascunde un drac sau un înger sau uneori și un drac și un înger. Comparația care mi-a venit imediat în minte după ce începusem vizionarea este serialul ‘Fargo’ creat de frații Coen, care continua filmul minunat cu același nume. Avem și aici de-a face cu personaje aparent banale care sunt obligate de ghinioane sau cărora li se oferă ocazia de a da o ‘lovitură’ care le poate schimba viața. Daca reușesc, ar deveni bogați sau măcar ar scăpa de datorii, însă atunci filmul nu ar fi așa de interesant. Tot ceea ce se poate întâmpla rău li se întâmplă și chiar mai mult decât atât. Eroii filmului se inpotmolesc, se agață de orice ocazie și nu ezita să recurgă la nicio faptă pentru a ieși cu basma curată. Ceea ce desigur, nu este ușor.
Este foarte dificil să scriu ceva despre ceea ce se petrece în film fară a comite păcatul spoilerelor, deoarece surprizele încep din primul episod și continuă fară întrerupere. Voi menționa deci în ordine aleatorie doar o listă de situații și personaje care sper că vor trezi interesul. Avem de-a face în acest serial cu un accident spectaculos de mașină, cu persoane care dispar și cu cadavre care apar în pădure, cu polițiști belgieni și jandarmi francezi care se plictisesc în colțurile lor de țară, cu tineri care așteaptă venirea extra-tereștrilor și îi atrag cu focuri pe câmp, cu o biserică ai cărei enoriași frecventează un salon de bronzat, cu credincioși evangheliști care se ghidează după litera Bibliei, cu soții iubitoare și adultere, cu iubite părăsite și cu infractori eliberați condiționat, cu drogați și rude ale familiei regale. Totul se petrece într-o zonă împădurită la frontiera dintre Belgia și Franța, țări legate de un drum regional cu două sensuri pe care se petrec evenimente importante din poveste și despărțite acolo unde este frontiera de niște table ruginite având pe ele stele în cerc în număr mai mic decât ar trebui.
Narațiunea este cursivă, dar nu liniară. După primul episod, în care se petrece evenimentul care declanșează povestea, ne întoarcem – pentru următoarele două episoade – în trecut, pentru a înțelege ce a determinat acțiunile eroilor. Întoarcerea înseamnă însă o schimbare a perspectivei despre ceea ce am văzut până acum. Cărțile de joc sunt din nou răsturnate în episoadele 4-6 și surprizele nu încetează. Totul este relatat cu un ton și o abordare empatică, în așa fel încât niciunul dintre personaje (poate cu o singură excepție) nu ne poate fi realmente antipatic. În viață și în filme ca acesta nu există răi absoluți, toți sunt de fapt ‘oameni de bine’. Muzica compusă sau selectata de Eloi Ragot contribuie la atmosferă, alternând scenele comice și cele de tensiune, cu multe surprize intre ele. Toată distribuția este excelentă, fiecare dintre actori intră sau își trăiește bine rolul, și voi menționa doar numele celor doi actori care interpretează rolurile principale – Lucas Meister și Bérangère Mc Neese. Pe aceasta din urmă o remarcasem pentru potențialul expresiv comic în serialul ‘HPI’, aici are un rol mai dramatic și îl joacă cu eleganță și pasiune. Daca aveți ocazia de a vedea ‘Des gens bien’ nu o ratați – este în același timp un film polițist captivant și un divertisment de calitate.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
