Evenimentul nr. 17 – ora 14– Cinema Studio
Love During Wartime (2010)
Suedia
Regia: Gabriella Bier
Cu: Jasmin Avissar, Osama Avissar, Menachem Avissar, Abu Karsh
FESTIVALURI:
Tribeca Film Festival (New York) – 2011
One World Film Festival (Prague) – 2011
Göteborg International Film Festival – 2011
Minneapolis Film Festival – 2011
Bellaria Film Festival (Italy) – 2011
Fata in fata cu acest film, cele mai cuprinzatoare explicatii sunt cele din interviul oferit Laurei Durkay in aprilie 2011 de catre Gabriella Bier si pe care va sfatuiesc sa il cititi! Si in care veti gasi si trailerul filmului.
Dupa ce veti termina de citit interviul indicat, iata inca cateva cuvinte ale realizatoarei filmului, publicate in catalogul Festivalului:
“Conflictul israeliano-palestinian a făcut parte din viaţa mea încă din copilărie. Acest lucru este valabil pentru toţi evreii şi musulmanii, indiferent dacă se află în ţările lor de origine, sau în diaspora. Am decis să fac un film despre iubirea care învinge. După ce am studiat două cazuri de căsătorii mixte în regiune timp de mai bine de 4 ani (2001-2005), a trebuit să întrerup producţia deoarece cuplurile respective erau ameninţate sau se temeau pentru vieţile lor, iar în cele din urmă au refuzat să continue filmările. Eram disperată şi eram gata să renunţ, dar i-am întâlnit pe Jasmin, pe Osama şi apoi pe familiile lor. I-am filmat timp de mai bine de 4 ani si le sunt cu adevărat recunoscătoare. Nu-mi plac filmele politice care vor să-ţi inducă o anume atitudine. Îmi place să gândesc cu capul meu şi vreau să las spectatorul să facă acelaşi lucru. Publicul ar trebui însă să înţeleagă că acest film este despre nişte persoane care nu au idei preconcepute, care încearcă să îşi găsească drumul şi care nu au încă răspunsuri definitive. Pentru mine această poveste e despre ce se întâmplă atunci când ţările îi obligă pe cetăţenii lor să emigreze. Este o adevarată tragedie. Israelul şi Palestina au nevoie de oameni ca Jasmin şi Osama.”
Prin urmare, doi tineri frumosi, blonda Jasmin – israelianca si brunetul Osama (aka Assi) – palestinian, ea balerina – el artist plastic, se indragostesc in ciuda tuturor diferentelor etnice, religioase, culturale si sociale si inteleg sa isi legalizeze relatia prin casatorie. Nu am inteles insa daca aceasta casatorie a fost materializata conform religiei musulmane, nu stiu daca acest lucru este posibil, asa cum stiu ca este imposibila o casatorie religioasa conform iudaismului. Probabil ca a fost vorba despre o casatorie civila incheiata in West Bank, in Ramallah, localitatea de bastina a tanarului palestinian. Insa in niciuna dintre cele doua “tari”, acest cuplu nu poate trai ca o familie normala, conform unor drepturi firesti socio-politice. Pentru ca este “vreme de razboi”. Pentru ca exista legi ale cetateniei si in cele doua tari in acesti ani nu e loc sub soare pentru o astfel de familie.
Fiecare trecere a lui Jasmin din Israel in teritorii este un prilej de frustrare, pe care o elibereaza numai imbratisarile revederii pline de iubire. Astfel incat, sprijiniti de parintii cu vederi liberale ale lui Jasmin, bazandu-se si pe descendenta germana a mamei ei (a carei familie pierise in Holocaust), pare ca singura optiune valabila pentru pace si dragoste este Germania. De altfel Jasmin mai calatorise si lucrase acolo. Insa incepe frecusul vizelor…Jasmin asteapta in Germania, lucrand in profesiunea ei, inrosind telefonul cu lungi long-distance covorbiri si intervenind pe cai legale (este angajat si un avocat pentru aceste demersuri), in vederea obtinerii vizei lui Assi. Ba chiar, la calatoria Jasminei spre Israel, sunt mari probleme cu securitatea celor de la El-Al; este indelung si amanuntit intervievata, pentru ca in conditiile “wartime”, terorismul poate imbraca chiar si haina unei frumoase blonde israelience manevrata de forte ostile. Cei doi tineri lupta cu umilinta unei indelungate asteptari pentru a-si capata dreptul la o viata comuna.
Guvernele lucreaza insa la nivel abstract, fara a disemina intre cazuri, intre persoane! Sunt inaintate petitii la Curtea Suprema in Germania, mama Jasminei intervine ea insasi solicitand explicatii si iata ca intr-un tarziu, in martie 2007, Assi obtine viza de intrare in Germania, dar numai pentru studii, numai in calitate de student, fara drept de munca.
Fericirea lor este suprema…atata timp cat habar nu au ce alte greutati trebuie sa depaseasca. Habar nu au ca trebuie sa isi continue “viata sub incidenta vizelor”. Si intradevar, urmeaza o perioada stresanta, de interventii la autoritati, alergaturi, de mici conflicte casnice, de…culmea…in cele din urma sistemul german ajunge sa ii conteste mamei Jasminei chiar si descendenta germana, prin urmare drepturile care decurg din acest fapt….
Dragostea care ii leaga, dar si tenacitatea lor de a reusi sa-si gaseasca un loc primitor sub soare, speranta si increderea ca vor invinge, faptul ca sunt atat atat de talentati – fiecare in arta pe care o practica ii fac sa continue…amandoi, alaturi unul de celalalt, dar si fiecare in parte. Talentat artist plastic, Assi incepe sa isi faca cunoscute lucrarile, viziunea sa artistica ajunge sa fie apreciata undeva in Viena, la o expozitie si iata ca in 2009 cuplul reuseste o intrare in Austria impreuna cu mult visata viza de munca! Si cu o intrare la Academia de Arte! Assi se intreaba: „ce le place oare la mine?”. Raspunsul este simplu: „Totul”!
In finalul filmului aflam ca cei doi Romeo si Julieta moderni, trecuti de barierele rigide ale datului din nastere si de barierele rigide ale neincrederii socio-politice, s-au implinit ca oameni, ca iubiti, ca cetateni, ca artisti, ca familie, prin venirea pe lume a micutei Leyla in aprilie 2010.
Intradevar, Gabriella Bier a reusit sa prezinte o fresca vie si emotionanta in ceeace priveste „Love During Wartime”, apropiindu-se cu intelegere si caldura de doi oameni minunati si de povestea lor care excede o conjunctura atat de neprielnica marilor iubiri.
Poate ca acest film nu ne furnizeaza raspunsuri definitive pentru problemele din Orientul Mijlociu – totul este cu mult mai complicat si cazuistica este diversa, insa este important sa privim totul dezbarandu-ne de idei preconcepute si de pozitii negationiste. Pentru ca uneori, dragostea reuseste sa ii uneasca pe oameni!
1 comment