Logan (2017)
Regia: James Mangold
Distribuția: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Dafne Keen, Stewart Merchant, Boyd Holbrook
„Logan” prezintă povestea unuia dintre cele mai apreciate personaje din universul Marvel, Wolverine. Acțiunea se desfășoară în anul 2029, an în care majoritatea mutanților au dispărut și lumea nu le mai acordă importanță, aceștia fiind mai degrabă un subiect de domeniul trecutului, istorie.
În acest cadru, Logan (Hugh Jackman) lucrează ca șofer de limuzină pentru a se întreține pe el și pe profesorul Xavier (Partick Stewart), ajuns deja la vârsta de nouăzeci de ani. Fostul îndrumător înțelept al X-Men, deși este într-o stare deplorabilă, simțindu-și sfârșitul aproape, este în același timp considerat o armă mortală de distrugere în masă din cauza capacităților sale combinate cu ceea ce pare a fi o formă de demență. Fără medicamentele pe care Logan i le aduce, Xavier are accese de durere severă care, din cauza abilităților sale de mutant, afectează pe oricine se află în apropiere, fie el mutant sau om. Xavier este elementul central al unei imagini dezolante în care acesta este închis într-o structură de metal veche, fiind ajutat, când Logan nu este prin preajmă, de către Caliban (Stewart Merchant). Personajul din urmă este foarte bine realizat, echipa de make-up și-a făcut foarte bine treaba, iar Merchant îl portretizează foarte bine, având exact tonul pe care un astfel de personaj l-ar avea.
Hugh Jackman joacă sub bagheta lui Mangold un Logan diferit în acest film în sensul în care mutantul este obosit, având ceva din alura unui veteran de război care își așteaptă sfârșitul și pentru care lumea nu mai e la fel, un individ retras care vrea doar să îl ducă pe Xavier în mijlocul oceanului pe o barcă, unde să își ducă amândoi restul zilelor.
Punctul în care totul se schimbă este cel în care o femeie îl contactează pe Logan pentru a-i cere să ducă o fetiță pe nume Laura într-un loc din Dakota de Nord. Ca să n-o lungim, fetița se dovedește a fi mutant, având legătură directă cu Logan și fiind ca și el, un experiment de laborator. Filmul se concentrează așadar pe călătoria celor trei mutanți spre așa-numitul „Eden”, un fel de refugiu pentru mutanți care este posibil să nici nu existe, respectiv pe luptele dintre ei și o echipă care îi urmărește, în frunte cu Donald Pierce (Boyd Holbrook), un cyborg binecunoscut celor care cunosc benzile desenate.
Acum că am trasat în linii mari plot-ul filmului, trebuie să nuanțez de ce această ecranizare este ceva cu totul aparte față de orice film cu super-eroi făcut până acum. Mangold schimbă odată cu „Logan” felul în care se face un film al acestei categorii în sensul că nu mai pune accentul atât de mult pe efectele de tip CGI, iar scenele de luptă au o coregrafie uimitoare, mișcările fiind extrem de fluide. De asemenea, Mangold se adresează direct fanilor, îi ajută să se identifice mai ușor cu personajele, axându-se pe latura umană a acestora. Un indiciu care arată acest lucru este chiar titlul filmului. Regizorul transmite astfel un mesaj clar: filmul ăsta este mai degrabă despre Logan- omul, nu despre Wolverine-mutantul, iar sfârșitul ecranizării reprezintă apogeul umanității acestui personaj.
Per ansamblu filmul este foarte bun și poate fi încadrat, la graniță cumva, la categoria film artistic. Pelicula este cu adevărat captivantă în special pentru că acțiunea nu este deloc previzibilă, scenele de luptă fiind mult mai gore ca în filmele de până acum. De asemenea, tipologiile personajelor se află situate la capete opuse pe axa experienței: Xavier, deși obosit, încă are speranță, dacă nu în soarta sa și a lui Logan, cel puțin în cea a Laurei, Logan este resemnat și pregătit să moară, iar Laura este abia la început de drum, speriată și hăituită așa cum erau înainte vechii mutanți de către oameni.
Așa cum am menționat, probabil că Mangold a schimbat total așteptările pe care le avem de la filmele de acest gen și cel mai probabil, în viitor, oamenii vor compara alte filme cu super-eroi prin raportare la „Logan”. Hugh Jackman a reușit să ne dea cel mai bun Logan al carierei sale și chiar seamănă cu mutantul din „Old Man Logan” a lui Millar din care pelicula este parțial inspirată, iar Patrick Stewart a avut, datorită scenariului, șansa de a-și pune în valoare încă o dată partea teatrală și de a-și arăta cu adevărat talentul pe care îl posedă.
Cât despre noul mutant, Laura a.k.a X-23, Mangold și scenariștii au croit un rol perfect așa încât Dafne Keen să nu poată să aibă scăpări, dar și să aibă ce presta. Astfel, personajul acesteia, prin raportare la Logan, este foarte simpatic și, deși nu are foarte multe replici, mimica sa este un excelent izvor de umor. În rest, Keen se descurcă admirabil în toate scenele violente în care este implicată, jucând o sălbăticie similară cu cea a personajului lui Jackman.
Alte detalii nu are sens să dau pentru că ar fi spoilere majore, dar filmul ăsta este exact cum ar trebui să fie o ecranizare după benzi desenate, cu replici witty, cu scene de umor specifce benzilor, cu scene de luptă foarte bune, cu actori foarte buni și cu scene tragice jucate ca la carte. În concluzie, mergeți să vedeți „Logan” pentru că astfel mergeți să vedeți cel mai bun film cu super- eroi de până acum. Cine știe? Poate numele lui Mangold conține o premoniție căci cu filmul ăsta, omul chiar pare de aur. Hehehe, pun de final.
Nota: 9,5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=vb7GSM2fA7w’]
