Killing Time (2012)

Killing Time (2012)

Scenariul si regia: Florin Piersic Jr.
Distributia: Florin Piersic Jr., Cristian Ioan Gutău, Florin Zamfirescu, Daniel Popa, Olimpia Melinte
Producatori: Andrei Creţulescu, Dan Burlac, Florin Piersic Jr.
Productie: Kinosseur & Elefant Film

O mare surpriza pentru mine acest nou film marca Florin Piersic Jr. Nu pentru ca nu i-as fi sesizat pana acum multiplele potente de exprimare artistica, ci pentru ineditul temei abordate in spatiul cinematografic romanesc  si mai ales pentru stilistica asumata.

Dupa vizionarea peliculei “Killer Joe” – 2011, a regizorului William Friedkin, scenariul Tracy Letts, spuneam ca a fost “un film foarte greu de asimilat. O coborare in uratul inuman uman. O experimentare fara limite a amoralitatii. A intunericului… A iadului … Te copleseste…te rejecteaza din scaun … iti strange ghem viscerele … dar te si seduce … pentru ca  raul are si puterea atractiei … uneori … desi o atractie vomitiva!

Regizorul care a creat pas cu pas tragedia infricosatoare a coborarii fiintei umane in intunericul spiritului, pana intracolo incat naucirea spectatorului sloboade uneori cate un hohot de ras nervos. Tragedia este la un pas de cel mai negru umor… din pacate …

“vraja” lui neagra si apasatoare.”

Aceeasi perceptie si aceleasi senzatii le-am incercat incremenita in fotoliu si la vizionarea acestui “Killer Time”, inclusiv neacceptarea si pana la urma acceptarea hihaielilor stereo din preajma urechilor mele, probabil o rabufnire normala a tensiunii acumulate.

O amoralitate viscerala convertita in profesiune la cote inalte “profi”. Ucigasi naimiti, intr-o Romanie aliniata “plenar” tuturor racilelor omenirii.

Dupa cum se confeseaza Florin Piersic Jr. pe contracoperta Mapei de Presa a Transilvania Film – casa de distributie –, filmul este “o poveste despre viață și moarte într-un mod complet diferit”.

“Maricica” – pistolul din dotare – imparte cu darnicie moartea celor gresiti sau neagreati la un moment dat de catre marele comanditar “Gambon”, inclusiv celor ce il slujesc cu credinta intru curmarea vietilor omenesti.

Doi profesionisti la costum si cravata au o zi grea in fata lor si minutele si orele se desfasoara incarcate de o tensiune latent-acumulativa, in spatii interioare stricte, intretaiate doar de usi privite pe cant, a caror deschidere conduce mereu mai halucinant catre vidul golit de orice urma de respect si consideratie pentru celelalte fiinte umane si in general, pentru valorile umanitatii. Nu conteaza nici victimele colaterale (o tema intens tratata in multe alte pelicule de gen) … s-a intamplat sa se afle prin preajma … Probabil sunt doar “ingeri insangerati”!!!

Sunt halucinante discutiile dintre cei doi asasini, logoreea deliranta a unuia care brodeaza glumite, confesiuni, impunsaturi, batjocuri … toate in cel mai vulgar si murdar limbaj golanesc si scortosenia interiorizata a celuilalt care peroreaza intru ridicarea in slavi a atitudinii “profi”, conform careia in meseria lor nu se face nimic la nimereala.

Si daca unul dintre ei se afla intr-un puternic conflict interior – nu neaparat pot sa spun – de natura morala privindu-si actiunile, ci mai degraba un conflict intre  vid si speranta, apar si conotatii legate de reminiscentele unei vagi educatii religioase de troc: ajuta-ma Dumnezeule, ca “sa vad daca esti sau nu esti” si “daca nu existi, ii blestem pe aia care iti ridica osanale”, cersind cu o incrancenare hidoasa “fa o minune pentru mine,

futu-ti mortii ma-tii”. Si Dumnezeu (sau poate un echilibru universal) ii raspunde: viata lui, a asasinului, contra supravietuirii copilului sau curat la suflet si in cuget. Cineva acolo sus l-a ascultat partial, neluandu-i in seama angajamentul ca “o sa fiu bun”, daca ruga ii va fi implinita. Binele este pentru cel ce il merita, nu pentru acela care se angajeaza intr-un demers pe care structural nu il poate sustine. O gaselnita morala strecurata ingenios intr-o mare hazna umana.

Spuneam in preambul despre stilistica asumata, despre viziunea cinematografica interesanta, in care camera de filmat, statica si asezata pe cadre lungi, evolueaza continuu precum ochiul unui personaj-observator de sine statator pe firul desfasurarii naratiunii. In felul acesta, al treilea ochi din distributia principala devoaleaza cu fiecare clipa, pe figurile actorilor, in mimica lor, in ochii lor, in gesturi si in colaborarea cu spatiul de joc, un univers terifiant. Ne aduce ingrozitor si dureros si infricosator de aproape si de intim de intruchiparea unor neoameni cu chipuri omenesti. Imaginea – Cristian Stan si montajul – Florin Piersic Jr. experimenteaza o maniera – care desi nu este noua – este perfect calchiata aici pe ideea transmiterii tensiunii si mesajului filmului … in ce lume traim si cine sunt “oamenii” cu care probabil ne intersectam, naivi si nestiutori, in viata cea de toate zilele si cat de expusi putem fi la un moment dat al traiului nostru aparent tihnit.

Extraordinar de bun Florin Zamfirescu, care in cateva minute, cu putine cuvinte si cu si mai putine gesturi, cu ochi curiosi, vii, dar si umezi, intr-un tricou jegos si zdrentuit, zavurandu-si o ultima tigara (paradisul pierdut), intr-o bucatarie saracacioasa si trista unde o usa deschisa in dunga mai lasa iluzia unei scapari, isi primeste in spate cele sase gloante slobozite de “bunul si vechiul sau coleg” in slujba cunostintei lor comune, acelasi Gambon.

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=MCq48riT6ZU’]

Cristian Ioan Gutău, cel de-al doilea asasin (de altfel, personajele nu au nume, sunt despuiate de aceasta personalizare umana), este un unicat in peisajul cinematografic romanesc. Nu este de formatie actor, insa pentru mine este ilustrarea perfecta unui talent viguros, cu mult deasupra multora dintre acei absolventi pierduti pentru scena si film. Intruchipeaza la cote maxime personalitatea pe care i-o pune in mana scenariul. Un golan profund amoral, care lipsit de inteligenta jongleaza insa cu usurinta elementele pe care cultural suburbana i le pune la dispozitie – Superman, Spiderman. Badman si brodeaza cu sintagme englezesti intr-un amestec de glume sinistre si judecati personale de valoare lipsite de orice reala valoare, condimentand totul cu un limbaj trivial de cea mai joasa speta. Sa-i urmaresti figura de nebun degenerat, impopotionata de o pereche de mustati prusace si un barbison firav si ricol, silueta prelunga si filiforma (inteleg ca masoara doi metri inaltime), prelungita de pletele subtiri si slinoase, sosetele rozalii si degetele lungi care mangaie dragastos plaselele “Maricicai” … cum spuneam, in cadre statice, omorandu-si timpul alaturi de tovarasul sau, in asteptarea victimei care trebuie executate … NU este usor pentru spectator … simti ca ti se strecoara pe sub haine, direct pe piele, un sarpe periculos de veninos … Extraordinara interpretare. Imi doresc sa i se mai ofere atfel de roluri in care sa isi poata etala posibilitatile de interpretare.

Si ajung si la Florin Piersic Jr., autor al filmului, care spunea in cadrul sesiunii de Q&A ca se gandeste sa nu isi mai asume in viitor tripla calitate de scenarist/regizor/actor. Ba eu zic sa nu renunte sa-si joace propriile proiecte, pentru ca o face exemplar si pentru ca slava Domnului, exista exemple bune de urmat (fara sa pun echivalenta), cum ar fi Clint Eastwood, sau iata, de curand, Ben Affleck :). Piersic Jr. are un joc matur care reflecta, cum spuneam si aspectele dilematice ale restului de umanitate de care mai dispune personajul sau. Si mai presus de orice, are o viziune personala inedita asupra fabricarii unui film “altfel”, cum spunea criticul Valerian Sava.

Musai sa vedeti acest film!

Nota: 8.5/10

Filmul poate fi vizionat pe Cinepub.ro: