Covid Diaries NYC, documentar producție DCTV, 2021
Am urmărit îndeaproape toată situația națională și mondială ce s-a desfășurat ca un covor din ce în ce mai murdar și mai găurit, din momentul începutului pandemiei de coronavirus și până în prezent. Nu pot să spun că sunt încântat de ceea ce am văzut. Nici nu aș avea cum să fiu, când, asemenea tuturor, am observat neputința, lipsa de pregătire logistică, mentală, economică, socială și politică a conducerilor statelor. De acord, nu este ușor să prevezi o catastrofă biologico-naturală de asemenea proporții. Cu toate acestea, să ne amintim, totuși, că trăim în secolul al XXI-lea, un moment în care accesul la informație este din ce în ce mai bun, mai profesionist, mai rapid.
Mi-e foarte dificil să cred și să accept că organizațiile mondiale, guvernele, președințiile, casele regale și așa mai departe nu se așteptau sub nicio formă la o eventuală situația de acest gen. De fiecare dată când citesc sau aud declarații ale politicienilor cum că nu au fost pregătiți pentru ceea ce se întâmplă, îmi amintesc de eterna frază pe care o auzi în România an de an: „Iarna ne-a luat prin surprindere și nu suntem pregătiți”. Sigur, păstrând proporțiile, există diferențe uriașe între cele două puncte amintite. Însă faptul că sistemele medicale (chiar și cele care se laudă că ar fi de vârf pe plan mondial) nu fac față cerințelor ori dau greș din ce în ce mai penibil, mi se pare un semnal de alarmă grav – ori populația este extrem de orbită de anume promisiuni făcute de conducători și lideri, ori totul e premeditat cu atenție și migală. Cert este că situația, atât la nivel național, cât și mondial se adâncește într-un crater socio-economic și politic din care ne va fi foarte greu să ieșim, nouă celor mulți și „proști”.
Mini-documentarul Covid Diaries: NYC, produs de DCTV și difuzat începând din 9 martie pe HBO GO, urmărește exact efectele nefaste pe care nu doar virusul COVID-19 l-a avut și îl are asupra populației, dar și deciziile devastatoare și nu întotdeauna bine gândite ale celor care ne conduc. Cu toate că această producție pentru micile ecrane nu durează decât aproximativ 40 de minute și este axată pe rezultatele aproape tragice pe care pandemia le-a avut în New York, cred că oricine, din orice colț al lumii, se poate identifica cu dramele personale ale fiecăruia dintre cei cinci protagoniști-regizori. Căci Covid Diaries: NYC este creat de cinci tineri cu pasiuni și veleități cinematografice. A nu se înțelege, totuși, că avem de-a face cu ceva prea amatoricesc. Nicidecum. Personal, relatările făcute de adolescenți m-au tulburat mai mult decât nenumărate filme dedicate marilor problematici și/sau catastrofe mondiale. Și asta poate că se datorează, în mare parte, și modalității în care sunt filmate și a momentelor surprinse de cameră pe care tinerii regizori le-au ales să facă parte din footage-ul final.
Este dureros la modul fizic să urmărești cele cinci povești cutremurătoare ale unor persoane de vârstă fragedă, care nu ar fi trebuit să treacă prin asemenea întâmplări: fie că este vorba de un tânăr latino-american, Marcial Pilataxi, care trăiește cu bunica sa și care, împreună cu aceasta, încearcă să facă față provocărilor ridicate de COVID într-un oraș imens și nesigur ca New York; fie că vedem o tânără din aceeași zonă geografică precum cel de mai sus, pe nume Aracelie Colón, care cu greu reușește să-și înfrunte propriile afecțiuni psihice, în timp ce este obligată să stea închisă între patru pereți, fără acces la prieteni și la viața socială de care nevoie ca de aer pentru a se însănătoși; ori fie că suntem puși față în față cu dramatica situație a Camillei Dianand, care este nevoită să se mențină puternică mai ales în momentul când tatăl ei, conductor de metrou, se îmbolnăvește cu perfidul virus; fie că urmărim întristarea, disperarea, isteria care pune stăpânire pe o familie tipic new-yorkeză, a căror părinți își pierd slujbele, în timp ce tatăl și fiul Shane Fleming încearcă să vină în ajutorul psihicului din ce în ce mai fragil al soției și mamei; sau fie că suntem martorii îngrijorării treptat crescânde a familiei lui Arlet Guallpa, care privește neputincioasă cum din ce în ce mai mulți colocatari mor ca urmare a infectării cu COVID-19 și sunt ridicați de ambulanțele din ce în ce mai dese. Tot ce am enumerat până acum face parte dintr-o stare de fapt care nu va dispărea prea curând și ale cărei repercusiuni le vom simți și noi, românii, și vor fi generalizate la scară mondială. De altfel, cred că acest mini-serial ar fi o recomandare bună pentru toți aici sceptici care nu au crezut nicio secundă în adevărul și existența acestui virus și care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a ajuta la răspândirea lui prin oarba lor necredință, poate mai criminală decât virusul însuși.
Iertare dacă par atât de înverșunat împotriva unor așa-ziși semeni, însă urmărind Covid Diaries: NYC nu pot să simt decât furie, întristare, nedumerire și o sumedenie de întrebări fără de răspuns vis-à-vis de neputința și inutilitatea clasei conducătoare în aceste vremuri, dar și față de oamenii inconștienți, lipsiți de o cultură temeinică, care fac afirmații ce pun în pericol pe toți cei din jur. Căci, da, numai cei cărora le lipsesc cunoștințele elementare, de bază, ale vieții pot avea asemenea convingeri inspirate de teorii conspiraționiste la nivel universal. Iar mini-seria de pa HBO nu face decât să ne arate ca prin gaura cheii toate aceste situații, toți acești indivizi de o micime și de o meschinărie demne doar de cele mai crunte personaje de roman sau de teatru.
Cred că acesta este și punctul forte din Covid Diaries: NYC – faptul că pare a ne așeza oglinda realității tenebroase actuale, fără să menajeze pe nimeni și nimic, nici chiar pe cei cinci tineri regizori aspiranți de film, care se dezvăluie pe ei înșiși și pe cei dragi lor în cele mai delicate, sensibile și fragile momente personale, în intimitatea cea mai profund, față cu sentimentele cele mai răscolitoare. Desigur, nu vorbim de o operă de artă cinematografică, nici măcar de una a stilului documentar. Dar vorbim, totuși, de necesitatea unor emisiuni, dezbateri, mini-introspecții care să aibă subiecte asemănătoare cu acesta despre care vorbim și care, poate, să lucreze întru trezirea conștiințelor adormite ale celor din jurul nostru.
Disponibil pe HBO Go din 9 martie.
Nota: 8.5/10
(Surse foto: www.youtube.com, https://remezcla.com/, https://acessocultural.com.br/)
