Drowning by Numbers (1988)
Regia: Peter Greenaway
Distribuția: Bernard Hill, Joan Plowright, Juliet Stevenson
‘Drowning by Numbers’ (1988) aparține deceniului cel mai prolific și mai de succes din cariera regizorului Peter Greenaway. A fost penultimul film realizat în acel deceniu și, aparent, este unul dintre filmele sale cele mai accesibile ale acelei perioade. Are o structură narativă relativ simplă și ușor de urmărit, iar pentru cei care nu au sesizat exact sensul întâmplărilor de la prima vizionare, aceeași înșiruire de acțiuni este repetată de trei ori. O parte dintre personaje amintesc criminalii malefici din filmele fraților Coen, cineaști care își construiau faima în același deceniu, personaje care în anumite momente sunt ajutați de noroc mai mult decât merită, până când soarta îi ajunge din urmă. Pentru amatorii de comedii de acțiune filmul cred însă că riscă să para banal și asta deoarece scopul său este etalarea unei epatante game de detalii și citate importate din folclor, literatură, arte plastice și totul acționat de o logică anarhistă descinzând din avangarda artistică a primei jumătăți a secolului 20. În fapt, ‘Drowning by Numbers’ ar putea deveni la o a doua vizionare mai puțin comprehensibil pentru fanii genurilor cinematografice de acțiune, în schimb spectatorul avizat și eliberat de urmărirea poveștii va descoperi un univers de detalii și ornamente care-l vor încânta.
Acțiunea, în măsura în care contează, începe cu o crimă. O doamnă destul de coaptă pe nume Cissie Colpits își surprinde soțul cu o altă femeie în timp ce se delectau în două băi fierbinți. Profitând de starea avansată de ebrietate a celor doi, Cissie își îneacă cu dezinvoltură soțul și anunță crima coroner-ului. Această funcție, cred că specific englezească, este un fel de judecător local, ales, care investighează decesele. Dacă acesta decide că nu a fost nimic suspect, poliția nu este chemată să ancheteze. Este exact ceea ce face coroner-ul pe nume Madgett, care a pus ochii pe proaspăta văduvă. Madgett este un tip ciudat și el (dar ce personaj nu este ciudat în filmele lui Peter Greenaway), colecționar de artă și posesor al multor vicii printre care lenea este unul dintre cele mai mici. Este ajutat în anchetele sale de fiul său adolescent Smut, un băiat plin de imaginație care vânează fluturi și imaginează jocuri. Povestea se repetă atunci când Cissie Colpits 2 și Cissie Colpits 3, care poate că sunt fiica și nepoata lui Cissie Colpits 1, își îneacă și ele soții păcătoși prin diverse metode. Vecinii încep să intre la bănuieli, poliția este și ea până la urmă implicată și povestea se complică.
Peter Greenaway este unul dintre acei cineaști care inventează în fiecare film un alt univers, cu legile sale proprii, cu personaje excentrice și colorate. Tim Burton și Wes Andersson sunt iluștrii săi colegi, iar în filmul românesc doar Silviu Purcărete a încercat așa ceva în ‘Undeva la Palilula’. Lumile lor descind din tradiția literară a lui Jonathan Swift și Lewis Carroll. ‘Drowning by Numbers’, care are de altfel numeroase asociații preluate din lumea artelor plastice, mi-a amintit picturile lui Giuseppe Arcimboldo. De departe par portrete, când te aproprii vezi că ele sunt compuse din fructe și plante savant combinate și poziționate. La Greenaway, când te aproprii și mai mult, realizezi că fructele sunt ușor stricate. Decăderea fizica și moartea sunt temele recurente în ‘Drowning by Numbers’. Nu doar prin ceea ce li se întâmplă personajelor, ci și prin detaliile filmate sau prin simboluri cum sunt cel al fluturilor efemeri. Chiar și ritmul impus de numerele de la 1 la 100 care punctează vizual povestea implică timpul finit al existenței umane.
Imaginea – încărcată și decadentă – este creată de Sacha Vierny, un cineast francez foarte familiar cu suprarealismul, colaborator în anii ’50-’60 la câteva dintre capodoperele unor regizori ca Resnais sau Bunuel, care în anii ’80 a lucrat mult cu Greenaway. Muzica este semnată de un alt colaborator frecvent al lui Peter Greenaway din acea perioadă – Michael Nyman. Daca sună obsesiv, nu este de mirare, deoarece întreaga bandă sonoră este compusă din variații la aceleași patru măsuri din partea a doua a Simfoniei în Mi, opus 39, a lui Mozart. ‘Drowning by Numbers’ este un film baroc, bogat în simboluri, care se cer descoperite și descifrate, dincolo de o intriga aparent lejeră și accesibilă. Cei care se încumetă să vadă sau să revadă filmul înarmați cu răbdare și deschidere nu vor regreta.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
