Gamer (2009)

Gamer (2009)-Jocul supravietuirii
Regia: Mark Neveldine, Brian Taylor
Actori: Gerald Butler, Brighid Fleming, Michael C. Hall

2034

2034 este anul desfasurarii actiunii filmului, an considerat intr-un viitor apropiat noua, de vreme ce ce ni se spune “ peste cativa ani din acest moment”. Si chiar este adevarat, din clipa in care ne trezim dimineata si coboram din pat, pasim in viitorul nostru. Fiecare respiratie, fiecare gand si fiecare actiune pregateste urmatoarele ore ale viitorului.

Si daca acest viitor poate se poate intrezari in Gamer ca fiind demential, halucinant, transformand imposibilul in posibil si conducand la alienarea societatii in cele mai intime fibre ale sale, atunci trebuie sa consideram acest film ca fiind unul dintre semnalele de alarma ce trebuie sa ne puna serios pe ganduri. Pentru ca nu trebuie sa neglijam faptul ca orice speculatie SF are la baza ori un germene diabolic deja incoltit in societatea in care traim – si rezultatele viitoare pot fi profund dezastruoase, ori o inteligenta vizionara constructiva (daca ne gandim la Jules Verne) – caz in care rezultatele vittoare conduc la progresul omenirii..

Dementa…

Dementa unui creator al tehnologiilor vizuale, al jocurilor care utilizeaza avataruri umane, globalizeaza intreaga lume, o transforma intr-o arena insangerata in care mor una dupa cealalta (fizic sau psihic), victime care lupta pentru a invinge.

Castle este un sociopat, preocupat de Controlul total al mintilor si al vietilor oamenilor. Urmarind filmul, eu nu l-am perceput pe Castle ca fiind un malefic, ci drept un alienat bolnav de dorinta de a-i transforma pe ceilalti in sclavii sai, inregimentati in cohorte care ii indeplinesc comenzile. Si instrumentul pe care il are Castle la dispozitie este Jocul, mediul virtual creat de el. Dar singura, o inteligenta diabolica, nu ar fi reusit! Societatea este aceea care ii pune la dispozitie, inconstienta si dornica de castig rapid si urias, instrumentele fatale: comunitatea online “Society”, acceptul Guvernului de utilizare a detinutilor condamnati pe viata, drept avataruri reale, libertatea necontrolata a adolescentilor in goana dupa sex, jocuri, tehnologie, iluzia puterii si a controlului asupra celorlalti.

Deviza aglomerarilor urbane devine astfel: In the near future, you don’t live to play…you’ll play to live.

Caci viata, cu care iti poti rascumpara libertatea, devine telul principal al Jocului, in conditiile in care celulele implantate in cortexul jucatorilor ii transforma pe acestia in piesele unui control total, localizat la distanta, pana la moarte.

Natura umana…

Natura umana este ingenios utilizata de catre scenaristi, pentru ca adancurile sumbre ale firii, dorinta de a lupta cu cruzime – pana la uciderea sangeroasa a victimelor, fanteziile bolnave pornografice ale unor indivizi aflati la marginea societatii, sunt instrumentele de care se folosesc pentru a ne demonstra cam care ar fi rezultatul social in cazul in care indivizi de felul lui Castle ar putea avea decizia discretionara si controlul total asupra lumii.

Cei doi jucatori care trebuie sa se confrunte pe parcursul a 30 de runde ale multiplayerului online Slayers sunt Kable – cel mai bun jucator din lume, castigator a 27 de etape, un condamnat pe viata inchis intr-o inchisoare dura de maxima securitate si Simon, un pusti bogat de 17 ani. In timp ce Kable lupta pentru a-si recastiga libertatea – pe nedrept rapita – si de a reveni in sanul familiei, alaturi de sotia si fiica sa, Simon, adolescentul izolat in universul sau tehnologic este stapanit un timp indelungat doar de pasiunea distractiva si brutala a jocului si de sentimentul controlului total asupra avatarului sau uman.

Speranta

In toata aceasta viziune sumbra a viitorului, intervine insa speranta.Ea este reprezentata de mai multe fatete: mai intai este vorba despre experienta matura a lui Kable, un fost soldat bine antrenat, care observa decalajul tehnologic existent in timp real in desfasurarea jocului, intre decizia comenzii luate de catre mintea lui Simon si miscarea propriu zisa transmisa acestuia (adevaratele limite ale tehnologiei versus mintea si trupul omului), apoi este vorba despre Simon, care mai pastreaza in fundul sufletului sau ceva din inocenta, curatenia si buna determinare a copilului ce a fost – si hotaraste sa ii lase lui Butler propria libertate de decizie si de miscare si in final, este vorba despre aparitia unei miscari subterane, subversive fata de manipularile lui Castle, reprezentata de catre grupul Humanz, care se implica cu aceeasi puternica tehnologie in atacarea sistemului construit de Castle pentru schimbarea in bine, atat a indivizilor traumatizati, cat si a intregii societati inrobite.

Interpreti principali

18 filme si al 19 lea in lucru – lansate intre anii 2000 si 2009, aceasta este cartea de vizita impresionanta a actorului Gerard James Butler (interpretul lui Kable in acest film) , nascut in 1969 la Glasgow in Scotia si licentiat al School of Law de la Glasgow University.

In Dracula (2000), Attila (2001), Timeline (2003), Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life (2003), The Phantom of the Opera (2004), 300 (2007), RockRolla (2008), The Ugly Truth (2009), figura sa carismatica, vocea sa profunda si prestatia sa inspirata – probabil cizelata cu multa truda, au reusit sa ridice nivelul unor scenarii nu lipsite de lacune si sa situeze filmele respective la performante considerabile ale boxoffice-ului.

Prezenta sa fizica, expresivitatea, economia bine dozata de mijloace artistice, dar si sufletul care transpare in scenele intense, reprezinta o buna alegere in rolul lui Kable.

Insa mai mult decat ori care dintre interpretii filmului, Michael C. Hall, face un rol deosebit. Protagonistul serialelor “Dexter” si “Six Feet Under” (“Sub pamant SRL”), difuzate si pe posturile TV autohtone, reuseste sa convinga in acest film, ca dincolo de figura sa aparent de tanar oarecare, in spatele fruntii sale incadrate de bucle rebele si a zambetului usor ironic, se ascunde un actor talentat, cu o mare inteligenta scenica. Scena in care danseaza si canta “I´ve got you under my skin”, a dat pe deplin dovada dementei sociopate a eroului sau.

Echipa de productie

Cei doi regizori/scenaristi, Mark Neveldine si Brian Taylor au realizat cu productia lor Gamer, un film de actiune intensa, generator de adrenalina, care te provoaca prin ideea lui, prin mesajul sau final de speranta in valorile umane si nu in ultimul rand prin realizarea sa tehnologica.
Din punct de vedere al tehnologiei cinematografice utilizate, as aseza acest film alaturi de cele din seria Matrix.
Incepand cu decorurile, numeroase si futuriste, reale dar prelucrate digital: ingenioasa si de efect ideea de a transforma o mina de calcar in ambientul unei inchisori, coplesitor de trista fatada veche a unei cladiri inalte – domiciliul familiei lui Kable – revenita halucinant in amintirile acestuia si in economia filmului, fatadele zgarie-norilor acoperite cu imaginile explozive ale scenelor din joc.
Continuand cu inteligenta camerei de filmare – in tehnologie RED foarte expresiva, intr-o perpetua si bine gandita miscare, tratata uneori cu ruperi si glisari ale imaginii si care intarzie halucinant uneori pe figurile umane degradate – cum este cazul obezului obsedat de jocurile porno,
Si nu in cele din urma coloana sonora a filmului, apartinand lui Geoff Zanelli & Robert Williamson, ca si procesarea sunetului, biciuitor uneori, vin sa completeze intr-o tehnologie novatoare, scenariul si imaginile care surprind prestatia actorilor.
Ca o concluzie a celor de mai sus, acest film trebuie vazut, chiar si de catre aceia care nu agreaza acest gen de productii, pentru ca el ne prezinta astazi o frantura a posibilului de maine si pentru a transforma acest posibil in imposibil, trebuie sa il cunoastem si sa il recunoastem inainte de a deveni iremedial nociv pentru noi si pentru generatiile urmatoare ale planetei.

Nota: 8.5/10