G-Force (2009) – G-Force: Salvatorii planeteiRegizor: Hoyt Yeatman
Voci: Sam Rockwell, Penelope Cruz, Nicolas Cage, Steve Buscemi
De mai bine de doua saptamani o prietena ma intreba aproape in fiecare zi daca am vazut “G-Force”, daca mi-au placut porcusorii de Guineea. Recunosc ca am citit in diagonala cateva prezentari ale respectivei pelicule si nu prea m-a impresionat subiectul indeajuns cat sa ma mobilizez sa merg sa-l vad la cinema. Vazand insa insistentele prietenei am zis ca poate merita si … uite asa am ajuns la cinema…ce am vazut insa…e discutabil.
Filmul debuteaza prezentandu-i pe Ben si Marcie acompaniati de echipa lor de animalute modificate genetic: porcusorii de Guineea Darwin (voce Sam Rockwell), Juarez (Penelope Cruz) si Blaster (Tracy Morgan), cartita Speckles (Nicolas Cage) care impreuna cu o musca nevorbitoare formeaza o unitate de elita a FBI numita G-Force. Care unitate este atata de ” apreciata” de sistemul de care apartine incat s-a decis desfiintarea ei, bineinteles tocmai in momentul in care au descoperit o conspiratie impotriva intregii omeniri, a magnatului de electronice Saber.
Restul filmului ne prezinta peripetiile membrilor G-Force in incercarea de evita sa fie prinsi de catre FBI, ascunzandu-se intr-un petshop, neabandonand insa nici un moment principala lor misiune, aceea de a impiedica planul lui Saber de a controla intreaga lume.
Forta destructiva pe care trebuie sa o invinga in final vajnicii membri ai echipei speciale nu este o noutate, este un Transformer alcatuit din cafetiere, frigidere, cuptoare cu microunde si alte aparate electronice si electrocasnice (o avea vreo legatura cu Transformerul care se materializa din masini in seria Transformers?).
Scenaristii au inclus explicatii stiintifice pentru veridicitatea fiecarei actiuni a rozatoarelor: pot vorbi si sunt intelesi pentru ca poarta casti, pe timpul misiunilor sunt dotati cu miniparasute, skateboard, unitati mobile, folosesc computere superdotate, conduc cu viteza vehicule inedite, etc.
Actiunii ii este frumos contrapusa individualizarea si caracterizarea personajelor principale. Fiecare membru al echipei are personalitate proprie, conturata si ajutata in individualizare si de personalitatea aleasa sa-i dea glas.
Cocheta Juarez reuseste sa iasa in evidenta in scena in care foloseste psihologia inversa fata de cei doi indragostiti, Darwin si Blaster, si din nou prin replica “arat ca chihuahua lui Paris Hilton” cand sfarseste cumparata din petshop de o copila rasfatatacare ii picteaza unghiile, o rujeaza si o imbraca in rochie tipatoare.
La fel de hilar in agasanta sa personalitate este si Bucky, hamsterul iubitor de prajituri, maniac in ceea ce priveste teritoriul pe care il stapaneste, antisocial, nevrotic, a carui voce este Steve Buscemi.
Filmul combina animalutele generate pe computer, hamsterii, cartita, musca, cu actiunea actorilor reali intr-o poveste despre o echipa experimentala, clandestina a guvernului SUA, care antreneaza rozatoarele pentru a deveni agenti secreti.
Adorabilele creaturi sunt mai reale decat oamenii in indeplinirea misiunilor incredintate, insa tonul general al comediei este fortat iar umorul, desi este bun, uneori este prea insistent si supralicitat.
G-Force exceleaza vizual prin aparitia rozatoarelor de plus si prin secventele de actiune colorate, vibrante si foarte bine legate care il fac mai mult un film de actiune decat o comedie. Efectul 3D face ca personajele animate sa arate mai reale si mai calde decat personajele umane, care joca bine si atat, nereusind sa se remarce prin interpretari de exceptie, memorabile. Unele secvente de actiune sunt executate si editate exceptional, impresionant, una din acestea fiind cea in care cei doi porcusori de Guineea alearga pe o strada intr-o anvelopa veche. Pe cat de simplu pare din punct de vedere vizual, pe atat de mult efort si ingeniozitate trebuie sa fi fost folosita pentru a asambla aceasta succesiune de secvente.
Concluzionand, pot spune ca preciez G-Force pentru ca este alert, zgomotos si colorat, destul cat sa amuze si sa captiveze copii pana in 10 ani, dar cred ca producatorii nu s-au gandit prea mult si la parintii care isi insotesc odraslele la cinema. Acestia sigur vor fi plictisiti si dezamagiti.
Ajungand la final nu pot sa nu ma intreb daca dincolo de mesajul clar,direct, specific productiilor Disney, in cazul de fata eternul crede in tine, in fortele proprii, si in mod sigur vei reusi, nu suntyem si in prezenta unei parabole despre puterea tehnologiei pusa in sprijinul binelui sau raului. Dar poate totusi m-am staduit eu prea tare sa gasesc ceva special si pentru spectatori ca mine…
