„Alien: Covenant” SF horror din 2017
Regia: Sir Ridley Scott
Cu Michael Fassbender și mulți alții.
Marele handicap al astronauților din secolul XXII este acela că n-au văzut filmele de gen din secolele anterioare. Altfel ar fi știut niște reguli simple pe care noi, cei care le-am văzut, le avem la degetul mic. Dintre ele citez:
– Să nu pleci niciodată la drum lung cu tot echipajul în stază criogenică! Pentru că, exact la jumătatea drumului (ca să nu știi dacă să te întorci ori nu), nava va fi avariată de o explozie stelară (sau roi de meteoriți, radiații neutronice ori neutrinice, după caz) care-ți dă peste cap toate planurile și te mai și bagă în rahat.
– Să nu te lași niciodată la mâna roboților pentru că aceștia, cu cât sunt mai perfecționați, cu atât urmăresc mai abitir alte scopuri decât cele pentru care au fost construiți! Pentru că, se știe, roboții acționează totdeauna după logica lor (dar măcar ei au una).
– Să nu pierzi niciodată controlul asupra chestiilor mai speciale pe care le-ai adus cu tine în vederea colonizării de noi planete, cum ar fi substanțele capabile să distrugă specia umană! Pentru că, mai devreme sau mai târziu (de regulă mai devreme) ele vor fi folosite de roboți împotriva ta și a omenirii.
– Să nu cobori niciodată pe o planetă necunoscută echipat ca pentru un picnic la iarbă verde! Și, în general, să te pregătești înainte de a pleca în călătorie pentru a face față măcar lucrurilor previzibile care ar putea să ți se întâmple. Să nu reacționezi ca o bâtă de fiecare dată.
Filmul a fost făcut cu ignorarea tuturor acestor criterii elementare, de-aia a ieșit cum a ieșit. Ce mă surprinde este că el provine totuși dinspre Ridley Scott, mare regizor britanic, autorul unor filme memorabile precum Dueliștii, Blade Runner, Thelma & Louise, ori notorii la vremea lor (Gladiator, Hannibal), de la care am fi avut pretenții. Și nu pentru că este o sechelă a lui Prometheus, nici el cine știe ce ispravă și având minime legături cu franciza Aliens (doar cât să aflăm că monștrii extratreștri nu sunt extratereștri ci produși în laboratoarele terestre; asta da idee interesantă!), ci pentru că, fiind cine ești, ar trebui să ai grijă să nu-ți dai singur cu firma în cap. Nici chiar la 80 de ani.
Adaug că m-au trecut fiori reci pe șira spinării abia în final, la singura valență veritabilă de horror. Și anume, observând că regizorul a lăsat cu generozitate loc pentru încă o sechelă.
Nota: 5,5/10 (0,5 puncte pentru numele autorului)
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=svnAD0TApb8′]
