PLAN 75 (2022)
Regia: Chie Hayakawa
Distribuția: Chieko Baisho, Hayato Isomura, Stefanie Arianne
‘Plan 75’, debutul în lung metraj al cineastei japoneze Chie Hayakawa, prezentat în premieră la festivalul de la Cannes din 2022, este un film imperfect și zguduitor, unul dintre acele filme ale căror idee și tematică îi urmăresc pe spectatori mult timp după ce au terminat vizionarea. Filmul abordează una dintre problemele cele mai acute ale Japoniei și ale multor alte țări dezvoltate – curba demografică descendentă cauzata de îmbătrânirea populației, cu consecințe catastrofale pentru societate și pentru economie. Cu totul remarcabil este faptul că filmul descrie această problemă într-un cadru distopic, dar atenția scenariului și al regizoarei este îndreptată permanent spre dimensiunea umană a personajelor și a acțiunii.
Într-un viitor apropiat sau poate chiar într-un prezent alternativ, guvernul japonez adoptă ‘Planul 75’. Orice persoană care a trecut de vârsta de 75 de ani beneficiază de dreptul la sinucidere asistată și gratuită. Nu numai că programul este finanțat de către stat, dar este acordată și o primă necondiționată de 100 de mii de yeni fiecărui vârstnic sau vârstnică care aleg această cale. Bătrânilor – dintre care mulți se luptă cu greutățile vieții, cu limitările vârstei și mai ales cu singurătatea – li se acordă și asistență psihologica. Programul este excelent organizat și se bucură de succes. În definitiv, sacrificiul este în tradiția japoneză, și ce este mai nobil decât scurtarea vieții în folosul binelui general, scutind statul de povara întreținerii și asigurând astfel în prezent și un viitor mai ușor celor tineri?
Trei personaje principale sunt urmărite în trei fire narative paralele, ale căror legătură are loc spre finalul filmului. Himoru este funcționar guvernamental care convinge vârstnici să se înroleze în program și îi ajută să completeze formularele necesare. Maria este o lucrătoare străină din Filipine care ajunge să fie angajată în instituția în care au loc fazele finale ale eutanasiei. Michi este o femeie singură care la 78 de ani se luptă cu greutățile vieții, muncește pentru a se întreține și este în pericol de a fi evacuată din casă. Înrolarea în ‘Plan 75’ este pentru ea o soluție disperată, datorată presiunii economice și sociale. Toate interpretările actoricești sunt excelente, dar cea a lui Chieko Baisho în rolul lui Michi este cea mai impresionantă. De altfel această parte a narațiunii este cea mai bine închegată.
Filmul are calități cinematografice incontestabile, incluzând câteva cadre memorabile. Problematica este însă și mai puternica decât realizarea artistica. Este un film foarte japonez că atmosfera, personaje, stil de interpretare dar problematica să este universala. Concepția occidentala după care viață este mai presus de orice este pusa sub semnul întrebării. Dar care este scara de valori a unei societăți care preferă scurtarea vieților – chiar și în condiții comode – pentru vârstnici în loc să le ușureze prin asistenta anii finali? Cum sunt tratați oamenii vârstnici care se confrunta cu singurătatea? Cât de ‘umană’ este asistarea sinuciderilor? Nu este însăși ideea de sinucidere contrară naturii umane? ‘Plan 75’ reușește să declanșeze aceste întrebări în mințile spectatorilor fară retorică sau melodrame, prin relatarea poveștilor unor personaje veridice, care câștigă empatia spectatorilor. Este un film de debut care a atins deja o notorietate internațională bine-meritată.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://sahamongkolfilm.com/saha-movie/plan-75-jp-movie-2022/)
