Exhibition on Screen: David Hockney at the Royal Academy of Arts (2017)
Regia: Phil Grabsky
De multe ori, atunci când dorim să povestim sau să scriem în mod apreciativ despre un film documentar de artă care descrie o expoziție sau un muzeu, folosim exprimarea – ‘vizionarea filmului este similară cu experiența vizitării expoziției sau muzeului’. În cazul documentarului ‘David Hockney at the Royal Academy of Arts’, care face parte din seria ‘Exhibition on Screen’ coordonată și regizată (majoritatea filmelor) de Phil Grabsky, cred că această comparație spune prea puțin. În fapt, alegând să se concentreze pe două expoziții cu tematică bine definită ca genuri artistice (una de peisaje, cealaltă de portrete), Grabsky ne oferă în acest documentar nu numai ocazia de a vedea lucrările în condiții vizuale perfecte și fără înghesuială sau eforturi fizice sau financiare, ci și o abordare critică în profunzime a unei etape din evoluția unuia dintre artiștii importanți contemporani ai Marii Britanii și ai lumii, care se află încă in plină formă fizică și de creație la peste jumătate de secol de la începutul carierei sale de pictor.
Devenit membru al Academiei Regale de Arte, lui David Hockney i s-a oferit ocazia să expună în mod repetat la sediul istoric al reputatei instuții din Burlington House din Londra. Împreună cu curatoarea Edith Devaney, Hockney a conceput două expoziții care se concentrează fiecare pe un gen artistic distinct. ‘A Bigger Picture’ din 2012 adună peisaje, multe de mari dimensiuni compuse din alăturarea de tablouri, pictate în aer liber într-o lumină și cu o libertate impresionistă, dar folosind un gen de culori acrilice care combină o excelentă capacitate de amestec și sinteză cu reziliența necesară procesului artistic în condiții schimbătoare de mediu. ’82 Portraits and One Still Life’ din 2016 este o colecție de lucrări realizate în format fix și în timp limitat (20-22 de ore în față sevaletului în trei zile de lucru cu modele din cercul de prieteni și colaboratori). Pe de-o parte Hockney este un artist care are nevoie de cadruri și rame – geometrice sau în timp. Pe de altă parte, aceste elemente componente se îmbină într-o concepție și arhitectură unitară. Fiecare dintre cele două expoziții poate fi privită că o opera de artă în sine, o construcție complexă, o meditație a unui artist aflat la maturitate despre două dintre genurile artistice majore ale artei figurative.
Cred că Phil Grabsky a făcut o alegere excelentă selectând aceste două expoziții cu lucrări noi ale lui David Hockney. Ar fi avut de altfel alternative, căci cam în aceeași perioada lui Hockney i-au fost dedicate câteva retrospective expuse în mari muzee ale lumii, inclusiv la Tate Modern. Renunțând la o trecere în revista istorică a carierei pictorului (nu apare nicio pictură cu o piscină în film!) în favoarea filmării a două expoziții recente, Grabsky nu numai că a putut examina mai în profunzine lucrările acestei faze de maturitate artistică, dar a și înregistrat opiniile artistului despre faza în care se află, despre trecutul, prezentul și viitorul său artistic, despre legătura cu natura din peisaje și persoanele pictate în portrete. Cele două interviuri extensive luate de Tim Marlow în preajma celor două expoziții sunt convins că vor rămâne pentru viitor ca documente importante în înțelegerea artistului și a omului. ‘David Hockney at the Royal Academy of Arts’ este documentarul care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele care le-am văzut până acum din seria ‘Exhibitions on Screen’. Nu știu ce mi-aș putea dori mai mult de la un documentar de artă.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: Exhibitiononscreen.com)
