Lucie Aubrac (1997)
Regia: Claude Berri
Distribuția: Carole Bouquet, Daniel Auteuil, Patrice Chéreau
Atunci când a fost realizat ‘Lucie Aubrac’, filmul din 1997 al lui Claude Berri, povestea de luptă în Rezistență și de dragoste care stă în centrul filmului era deja istorie veche de mai bine de jumătate de secol, dar eroii săi principali erau încă în viață. Lucie și Raymond Aubrac, luptători comuniști în Rezistenta anti-nazistă supraviețuiseră războiului și deveniseră eroi naționali pentru majoritatea francezilor, dar și personaje controversate pentru unii. Fuseseră implicați în căderea unei părți importante a conducerii Rezistentei în frunte cu Jean Moulin, datorată probabil unei trădări care nici până astăzi nu a fost complet elucidată. Scenariul filmului ‘Lucie Aubrac’ este bazat pe memoriile eroinei care dă titlul filmului și prezintă punctul de vedere al soților Aubrac, îmbrăcând episodul arestării și al trădării într-o poveste romantică de iubire. S-ar putea ca și partea istorică și povestea de dragoste să fie ambele adevărate. Ilustrarea unei versiuni personale a istoriei într-un caz controversat nu este însă materialul cel mai bun pentru un film care are ambiții de autenticitate. Este probabil una dintre cauzele datorită cărora ‘Lucie Aubrac’ nu reușește să convingă până la capăt și filmul nu este la înălțimea promisiunilor. Personajele luminoase, fără pată, nu sunt material ideal pentru un film care povestește o afacere complicată în vremuri tulburi și întunecate.
Raymond și Lucie Aubrac se cunoscuseră și se căsătorisera chiar înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Raymond a fost inginer civil și ofițer în armata franceză, conducător al Rezistenței, politician și activist după război – o personalitate destul de interesantă, dar asta nu este vizibil prea mult pe ecran, filmul atribuindu-i mai degrabă rolul soțului salvat în repetate rânduri din detenții de către devotata soție. În centrul poveștii este plasat personajul Luciei, cu luptele ei pentru a-și elibera soțul, prin viclenii, prin amenințări și prin acțiuni armate. Cei doi soți erau puternic implicați în lupta Rezistentei și Raymond fusese unul dintre cei opt șefi ai organizației arestați la Lyon în 1943. Pasiunea și devotamentul femeii vor învinge toate obstacolele. Ele domină și filmul.
Reconstituirea istorica este foarte bine realizata, în decor, îmbrăcăminte, automobile, tramvaie și felul de a vorbi al personajelor. Detenția și interogatoriile brutale sunt prezentate fără menajamente. Rolul lui Raymond este intepretat de Daniel Auteuil, un actor care mie îmi place foarte mult. Aici el scoate maximum posibil din scenariu, dar personalitatea istorică a bărbatului ar fi permis, cred, o reprezentare mai complexă. Datorită scenariului, rolul lui Lucie Aubrac devine cheie. Carole Bouquet corespunde fizic cerințelor, este excelent îmbrăcată și toate pozele stills arată foarte bine. Pe ecran însă lipsește ceva – farmecul care să facă povestea de dragoste credibilă și magnetismul care să ne convingă că eroina a putut într-adevăr trage pe sfoară pe șefii politiei de ocupație și organiza acțiunile armate care l-au eliberat pe Raymond. Rolul trebuia să fie interpretat inițial de Juliette Binoche, care a abandonat filmările după două săptămâni datorită unor ‘divergențe artistice’ cu Claude Berri. Cum ar fi arătat și cum ar fi fost apreciat ‘Lucie Aubrac’ cu Juliette Binoche în locul lui Carole Bouquet este un exercițiu de imaginație și un capitol într-o istorie alternativă a cinematografiei.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
