Mary Queen of Scots (2013)
Regia: Thomas Imbach
Distribuția: Camille Rutherford, Mehdi Dehbi, Sean Biggerstaff
‘Mary Queen of Scots’ este povestea unei regine celebre și nefericite, o poveste foarte cunoscută în spațiul britanic unde face parte din istoriile naționale și în spațiul cultural de limbă germană mai ales datorită piesei de teatru a lui Schiller care se predă în scoli. Filmul regizorului elvețian Thomas Imbach, lansat pe ecrane în 2013 este primul dintre cele trei filme dedicate acestei figuri istorice realizate în ultimul deceniu. Un altul a fost lansat în 2018 și al treilea se află încă în producție.
Imbach a ales ca sursă biografia scrisă în 1935 de Ștefan Zweig, însă plecând de la o carte istorică (Zweig este considerat maestrul istoriei narate), el a realizat un film foarte personal, care se concentrează pe personalitatea unei femei care își trăiește cu pasiune viața și iubirile în contextul conflictelor politice și religioase în care este implicată. Este un pariu cinematografic îndrăzneț, al cărui rezultat este destinat din start să placă unora și să placă mai puțin altora. Mărturisesc că fac parte din prima categorie, filmul mi-a plăcut, dar pot înțelege și argumentele celor care au terminat vizionarea dezamăgiți.
Regina Mary a trăit 45 de ani, din care ultimii 20 i-a petrecut în captivitatea mai mult sau mai puțin aurită a verișoarei sale Elizabeth I, sfârșită cu execuția celei care poate că avea mai multe drepturi să revendice tronul Angliei decât regina care se afla pe tron. Filmul urmărește primii 25 de ani ai vieții lui Mary, folosind flash-back-uri ocazionate de scrisorile niciodată trimise de aceasta reginei pe care nu a avut ocazia să o întâlnească niciodată. În acești 25 de ani de viață activă Mary a avut timp să poarte sau să revendice coroanele a trei regate (Scoția, Franța și Anglia), dar și să fie de trei ori văduvă. În primul rând a avut însă timp să trăiască și să iubească, să se implice cu pasiune în intrigile politice dar și să facă destule greșeli pe care în final avea să le plătească tragic.
Regizorul și co-scenaristul Thomas Imbach a ales să-și concentreze povestea pe personalitatea și trăirile femeii care a fost una dintre cele mai tragice figuri din istoria Angliei. Interpretarea lui Camille Rutherford mi s-a părut foarte inspirată. Este o actriță pe care nu mi-o amintesc din alte filme, și asta este de fapt un avantaj, căci figura ei este proaspătă și nu sunt influențat de alte roluri. Abordarea lui Thomas Imbach este în linie cu tendințele multor filme istorice britanice din ultimul deceniu (‘The Favourite’, serialul ‘The Tudors’) de a folosi fundalul istoric ca pretext pentru reinterpretări ale istoriei, cu personaje care se comporta și acționează mai mult precum contemporanii noștri decât ca personaje ale vremii lor, și cu un minimalism în producție care încearcă să păstreze autenticitatea dar nu face din asta un scop.
În cazul acestui ‘Mary Queen of Scots’ rezultatul este o dramă personală puternică și o pledoarie feministă despre balanța fragilă dintre viața personală și datoria publică. Evenimentele descrise în film au avut însă și un puternic impact asupra istoriei britanice, asupra raporturilor de forțe dintre Scoția și Anglia, dintre catolici și protestanți. Fiul nefericitei regine Mary a devenit James I, primul rege al Angliei și Scotiei. Cei care nu cunosc istoria s-ar putea să fie derutați, și nu de aici vor capătă informația care le lipsește, dar figura tragica a Mariei, regina scoțienilor, așa cum apare în acest film, o vor uita cu greu.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Deviantart.com)
