Extremely Wicked, Shockingly Evil, and Vile (2019) – Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic
Regia: Joe Berlinger
Cu: Lily Collins, Zac Efron, Angela Sarafyan, John Malkovich, Kaya Scodelario
Ted Bundy s-a născut în Vermont, dincolo de comunitățile din Pacificul de Nord-Vest, pe care trei decenii mai târziu le va teroriza printr-o serie de crime extrem de violente. În 1973, Bundy a fost acceptat la Facultatea de Drept a Universității Puget Sound, dar după câteva luni nu a mai participat la cursuri. În ianuarie 1974 au început disparițiile. Primul atac cunoscut al lui Ted Bundy nu a fost o crimă, ci un atac asupra Karen Sparks, o studentă și dansatoare de 18 ani, de la Universitatea din Washington. Bundy a intrat în apartamentul ei și lovit-o cu o tijă de metal, apoi a atacat-o sexual cu același obiect. Asaltul său a condus la o comă de 10 zile și dizabilități permanente. Ulterior, Bundy a continuat să vizeze studente și și-a dezvoltat o tehnică specială: apropiindu-se de femei purtând un ghips la mână, le cerea ajutorul pentru a pune diverse obiecte în mașină. Ulterior le mutila, viola și le arunca apoi la marginea unei păduri.Uneori le decapita și păstra craniile în apartamentul său. Ted Bundy a rămas în istoria criminalisticii ca unul dintre cei mai atroce criminali în serie care au existat.
Într-unul dintre interviurile care au rămas în urma anchetelor, Ted Bundy spunea:
”Crima nu este doar o consecința unei pofte sau violențe ieșite din comun. Devine posesiune. Victimele devin parte din mine. Motivele uciderii devin sacre și devină sacre și te vei prăbuși odată cu victimele.”
Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic începe în 1969. Ted (Zach Efron) este un tânăr carismatic, iar Liz Kloepfer (Lily Collins) o mamă care-și crește sigură copiii și care cedează șarmului acestuia. Ted apare ca bărbatul visurilor ei, așa că lasă își ignoră intuiția se îndrăgostește nebunește. Cei doi par cuplul ideal, cu o viață ca-n filme, până cândtotul se prăbușește. În urma unui apel anonim, care îl indică suspect într-o serie de crime recente, Ted este arestat și condamnat pentru o serie de crime din ce în ce mai violente, iar grijile lui Liz se transformă rapid în paranoia, căci, pe măsură ce probele împotriva lui se adună, aceasta e forțată să recunoască faptul că acest om cu care își împărțise până de curând viața ar putea fi, de fapt, un criminal psihopat.
Liz va pendula între dragostea pentru Ted, pe care multă vreme nu l-a crezut capabil de atrocitățile despre care vorbea presa, și mesajele interioare pe care le primea în legătură cu natura de ucigaș a acestuia. Povestea desfășurată în film prezintă întocmai faptele reale, fără nicio scenă în care să arate efectiv vreun act de violență. Ba mai mult, acestea nu sunt nici insinuate. Pelicula are un ritm foarte lent, chiar apăsător. Nu reușește să țină publicul aproape deloc, actorii sunt distanțați de roluri, cu excepția lui Zach Efron și Kaya Scodelario (Carol Ann). Regizorul dorește să transmită, după cum a menționat în câteva interviuri, o nouă perspectivă asupra acestui criminal, aceea de supraviețuitor, un soi de Papillon, care virtual apare prin intermediul romanului scris de Henri Charrière în film. La un moment dat chiar juriul și audiența încep să pună la îndoială legăturile dintre acesta și crime, el dovedind o determinare greu ignorat în ceea ce privește susținerea nevinovăției sale presupuse.
Desigur, niciun public în deplinătatea facultăților mintale nu ar putea empatiza cu un asemenea personaj. Violența, perversiunea crimelor, numărul mare al victimelor, dar și legăturile dintre ele nu pot lăsa loc de îndoieli veritabile. Acest vampir al lumii moderne, cum se autointitula la un moment dat Ted, va fi comis mult mai multe crime decât s-a descoperit, invocând un diavol care l-a ghidat, dar și o legătură sacră între el și victimele al căror număr a ajuns aproape de 40. Să prezinți un astfel e om ca un supraviețuitor cred că este o ambiție, chiar și cinematografică, greu de tolerat. În altă ordine de idei, calitatea mai degrabă de documentar a filmului, care nu prezintă explicit nici sentimente, nici orori pe ecran, ci aproape integral doar fapte, este de apreciat.
Povestea lui Ted Bundy, unul din cei mai notorii ucigași în serie ai tuturor timpurilor, privită prin ochii a două femei care l-au iubit și au crezut în el, înfățișează un monstru care nu este conștient de lipsa sa de umanitate. După ce am vizionat și o serie dintre interviurile sale și părți din filmările de la procese, am observat că nici în ultimele ore nu părea să realizeze ce făcuse de fapt ani de-a rândul, un cumul de acțiuni extrem de perverse, șocant de violente și fără nicio legătură cu vreun soi de diavol. El însuși a fost unul închipuit, încercând să invoce supranaturalul acolo nu exista. Faptul că natura l-a înzestrat pe nedrept cu o putere pe care a folosit-o asupra unor tinere femei incapabile să se apere împotriva acelor umilințe aproape imposibil de descris, l-a determinat probabil să creadă că este special. Presupusa iubire pe care a dovedit-o pentru Liz, și ulterior pentru Carol Ann, pe care o vedea ca pe o barcă de salvare, nu îl poate absolvi de vina care apasă asupra lui.
Regizorul Joe Berlinger prezintă în filmul său – Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic – întocmai modul în care s-au petrecut faptele, de la prima interacțiune a lui Ted cu Liz, la amploarea pe care a luat-o legătura dintre ei, denunțul ei anonim, dezumanizarea la care aproape ajunge și ea, salturile vesele ale lui Ted între diversele sale evadări, consecință a neglijenței autorităților, dar și vraja sub care a reușit criminalul să își țină nu numai victimele directe, pe cele colaterale, dar și publicul care ajunsese să savureze detaliile crimelor prezentate în timpul proceselor. Reușește să redea și modul în care Ted Bundy radia la procese, având clar definită în minte ideea că va scăpa, va reuși să manipuleze dovezile astfel încât să pară insuficiente pentru condamnare. Acest lucru nu s-a întâmplat, el fiind executat pe data de 24 ianuarie 1989.
Povestea unui zeu închipuit, nedemn de a fi numit om, care lasă o pată de neșters asupra istoriei noastre pe pământ. Altfel, o poveste despre cât de puțin îi cunoaștem cu adevărat pe oamenii de lângă noi, pe oamenii care trăiesc cu noi și pe care nu reușim să îi vedem niciodată reflectați în oglinda tăioasă a realității. O poveste despre nevoia care ne va bântui totdeauna: aceea de a părea ceea ce de fapt nu suntem.
