Starman (1984)
Regia: John Carpenter
Distribuția: Jeff Bridges, Karen Allen, Charles Martin Smith
Amatorii de film care doresc să vadă cum se făceau filmele care descriu întâlniri cu extra-tereștri în anii ’80 pot folosi drept caz de studiu ‘Starman’ realizat în 1984 de John Carpenter. De fapt ar trebui să fiu ceva mai exact – este vorba despre subgenul întâlnirilor (relativ) plăcute cu extratereștrii, căci cinematografia acelor ani împărțea deja vizitatorii veniți din spatiu în ființe gentile și neapărat foarte inteligente, și în monștri ucigași. Cu ‘Starman’ suntem deci pe terenul întâlnirilor plăcute, mă rog, macar din punctul de vedere al spectatorilor și a unei părți din eroi. Extratereștrii se pare că au avut din totdeauna de întâmpinat multe greutăți când au ajuns pe Pământ, indiferent de intențiile lor. Cel din acest film se pricepe să ia formă umană și rezultatul este un film sci-fi cu elemente romantice și de ‘road movie’. Până la urma și din acest film aflăm mai degrabă ceva despre specia umană decât despre extra-tereștri.
Să presupunem deci, zic autorii scenariului, că sonda spațială Voyager-2 lansată in 1977 purtând un mesaj de prietenie și o invitație de a vizita planeta din partea secretarului general al ONU îsi găsește destinatari și că aceștia se decid să întoarcă vizita prin 1984. Pământenii nu sunt așa de pregătiți de oaspeți și doboară racheta undeva în nord-estul Statelor Unite. Supraviețuitorul misiunii posedă tehnologia de a se clona în orice ființă omenească și alege să devină reincarnarea soțului nu de mult decedat al lui Jenny Hayden. Dialogul dintre cei doi începe cu teama, se dezvolta în comunicare, se încheie în dragoste. Pe măsură ce ‘vizitatorul’ învață secretele corpului omenesc el se aproprie și de cele ale sufletului. Cei doi eroi pornesc într-un drum care traversează o mare parte din Statele Unite pentru a ajunge la locul unde vizitatorul urmează să fie salvat și să-și înceapă călătoria de întoarcere spre steaua sa. Filmul devine o combinație dintre un road movie, un film de gen ‘întâlniri de gradul trei’ și o comedie romantică.
La 36 de ani de la realizare partea care supraviețuiește cel mai bine din ‘Starman’ este cea emoțională. O mare parte din merit o au actorii, în primul rand Jeff Bridges și Karen Allen care se achită excelent de rolurile principale, dar și Charles Martin Smith care interpretează rolul secundar al savantului cercetător al comunicațiilor cu extratereștrii. Formula este cunoscută din numeroase filme dinainte și de după ‘Starman’ de la ‘Întâlniri de gradul trei’ al lui Spielberg până la ‘Arrival’ al lui Denis Villeneuve. Detaliile ‘tehnologice’ permit o comparație nostalgică și a tehnologiei terestre și a felului în care imaginația realizatorilor de filme a reprezentat tehnologiile civilizațiilor stelare. Este civilizația terestră pregătită pentru contactul cu alte civilizații din univers? Vom ști să acceptam alte forme de viață și alte moduri de gândire foarte diferite de ale noastre? Răspunsul este dat în ‘Starman’ cu mijloacele comediei romantice – și cred că aceste aspecte sunt cele care rămân cele mai vizibile și mai memorabile din acest film.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
