Murder on Middle Beach (2020)
Un documentar HBO
Deseori rostim o anumită sintagmă fără să realizăm cu adevărat implicațiile ei – „viața bate filmul”. Doar uneori, însă, suntem capabili să ne dăm seama de ce înseamnă acest lucru. Și când o facem, de obicei este prea târziu, căci noi suntem cei care suntem direct amestecați în problema respectivă și de cele mai multe ori rezultatul este unul dramatic. Cu toate acestea, există și alte modalități, mai puțin auto-distructive să ne trezim la realitate și să observăm că viața este cu mult mai complicată și mai complexă și mai dificilă decât multe reprezentări ale artei (deși eu încep să înclin spre o nouă idee – viața nu bate filmul și nici invers, căci arta este inspirată direct din întâmplările de zi cu zi mai mult sau mai puțin extraordinare). Asta s-a petrecut și în cazul meu, în urma vizionării primelor episoade din mini-seria documentară HBO Murder on Middle Beach.
O realizare filmică de excepție, poate mai horror decât multe seriale și filme de gen cu ștate vechi și cu faimă internațională, debutul regizoral al lui Madison Hamburg este cu atât mai cutremurător cu cât el însuși este implicat personal în tragedia prezentată de documentarul în patru părți. De-a lungul episoadelor, ne sunt puse în față probe, indicii, mărturii, confesiuni ale persoanelor din familia și din cercul apropiat al lui Madison și al mamei sale, Barbara Hamburg, asasinată brutal pe 3 martie 2010, în fața casei ei din Madison, Connecticut (SUA). Nu îmi închipui că poate fi ceva mai greu și mai dureros pentru un fiu decât să retrăiască aceste evenimente iar și iar. Cu toate acestea, este cu atât mai frumos că prin artă a ales să-și consume furia, nesiguranța, neliniștile și să încerce să-și răspundă la întrebări care cu siguranță l-au măcinat ani de zile – „de ce?”; „cine?”; „care a fost motivul real?”.
În România, din fericire, nu ne confruntăm cu astfel de știri și evenimente. Poate pentru faptul că românii sunt mai pașnici, poate pentru că încă ne aflăm la un nivel mai rudimentar, în care problemele de zi cu zi nu ne afectează psihic atât de mult ca pe cei din Occident (se știe că psihoterapeuții sunt la mare căutare în SUA și în alte state așa-numite civilizate). Sau poate că, totuși, există asemenea crime și în țara noastră, dar nu sunt făcute atât de publice cum se întâmplă peste ocean. Cert este că până acum, eu nu am întâlnit un documentar sau o altă formă de artă care să aibă ca temă principală un caz atât de tulburător și nenatural precum Murder on Middle Beach. Și trebuie să recunosc și faptul că nu m-am așteptat nicio clipă să fiu atât de mult impresionat, afectat chiar de un asemenea tip de mini-serie. Până nu demult nu eram un mare fan al tipului de serial sau film documentar, căci întotdeauna am trăit cu senzația că arta este mai presus decât viața.
Ei bine, se pare că lucrurile se mai schimbă și pot lua o turnură complet inversă de propriile așteptări, așadar iată-mă în fața unei bucăți de artă care este viață și invers. O bucată sângerândă de viață, de altfel, care desfigurează dramatic orice modalitate de expresie artistică experimentată de mine până acum. Și, ca să fiu sincer, mă bucură acest lucru și mă bucură și faptul că Madison Hamburg a ales acest demers curajos, îndrăzneț și extrem de expresiv pentru a-și „ispăși” suferința prin care a trecut și trece. Este, cu alte cuvinte, un fericit exemplu prin care arta poate vindeca. Așa cum spune și un terapeut într-unul dintre episoade, retrăirea anumitor momente foarte complicate și incomode, refacerea pașilor victimei de către cel apropiat poate fi în sine o terapie cu șanse mai mari de reușită decât una oficială, realizată de un specialist.
Nu cred ca până acum am mai fost pus în fața unei asemenea multitudini de stări cum a fost cazul acestor prime episoade ale mini-seriei HBO. Și nu doar stări personale, care m-au influențat la nivel personal și care m-au forțat să-mi reconsider credințele și părerile legate de relațiile inter-familiale, dar și unele artistice, aproape cathartice. Mai mult decât atât, Murder on Middle Beach nu este doar un documentar despre o crimă. Este cu mult mai mult decât atât. Madison Hamburg, cu toate că este la prima sa experiență profesionistă de regie, reușește să sondeze psihologia umană, să analizeze și să desfacă în sute de bucățele sufletul uman și să disece relațiile dintre oameni aproape la fel de bine ca un romancier experimentat. Și realizează toate aceste lucruri treptat, făcând să iasă la suprafață, rând pe rând, dovezi și făcându-te pe tine, ca privitor, să-ți pui întrebări cot la cot cu el, vis-a-vis de faptele urmărite, de personajele prezentate și de multe alte aspecte adiacente.
Mai mult, precum în cele mai reușite romane polițiste, suspecții se schimbă de la o secvență la alta, totul se dovedește a fi exact pe dos de cum a fost prezentat cu câteva minute înainte. Cu singurul amendament, că tot ceea ce se desfășoară în fața noastră face parte dintr-o crudă, cruntă și morbidă poveste reală a unei crime posibil plănuite, posibil pasionale, posibil cu sânge rece sau posibil chiar exemplu de matricid. Cine știe? Poate nu se va afla niciodată răspunsul la aceste nelămuriri. Nu pot decât să vă invit să trăiți această experiență personală care vă poate schimba percepția asupra vieții, a morții și a modului în care vă raportați la propriile probleme de familie.
De pe 15 noiembrie pe HBO Go.
Nota: 9.5/10
(Surse foto: www.zimbio.com, www.bionicbuzz.com, https://barbarahamburgtips.com/)
