Beasts of the Southern Wild (2012)
Regia: Benh Zeitlin
Distribuţia: Quvenzhané Wallis, Dwight Henry, Levy Easterly
”Beasts of the Southern Wild” este un film foarte diferit faţă de altele. Sunt destul de surprins că are patru nominalizări la premiile Oscar, dar nu cred că are şanse reale de a câştiga vreunul – nu are ca erou niciun preşedinte, nu rescrie istoria niciunui război, iar eroina principală are doar şase ani. Sunt prea multe diferenţe faţă de norma care domină cinematografia americană de masă. Cu toate acestea, mi-aş dori ca predicţiile mele să fie greşite de această dată.
Povestea este aparent simplă, dar totuşi nu este uşor de povestit. O comunitate mică şi săracă îşi trăieşte viaţa în izolare în extremitatea sudică a statului Louisiana. Viaţa este dură şi pe muchie de cuţit, dar oamenii par să fie împăcaţi cu condiţiile existenţei şi obţin ceea ce este mai bun din puţinul pe care le au. Printre ei, o fetiţă de doar şase ani pe care toată lumea o strigă Hushpuppy (poate acesta e chiar numele ei, dar nu contează), a cărei lume este marcată de sărăcie, dar şi de setea de cunoaştere şi de înţelegere a unui copil inteligent, de dorul de mama ei, care a părăsit-o sau poate a murit, dar care este prezentă în permanenţă în gândurile sale, de confruntarea cu tatăl său care, la prima vedere, pare a fi doar violent şi despotic, dar despre care învăţăm (şi ea învaţă la rândul său) că aleargă într-o cursă pierdută din start împotriva bolii şi a morţii.
În ansamblu, acest mini-univers se află sub o ameninţare globală mai mare – când realitatea (ameninţarea ecologică, fenomenele meteorologice care amintesc de uraganul Katrina) se întâlneşte cu mesajele politice (zona este neglijată, atunci când apele încep să crească, ea este abandonată şi lăsată să fie inundată cu scopul de a proteja partea continentală) şi cu dimensiunea fantastică – animale mitice uriaşe sunt o ameninţare permanentă, depăşind bariera viselor, de fapt lumea coşmarurilor şi pătrund în lumea reală sau ceea ce poate sau nu poate fi lumea reală.
Pentru acest film, contează sau ajută foarte mult faptul că actorii nu sunt profesionişti. O figură precum cea a lui Dwight Henry nu este foarte uşor de găsit, el reuşeşte să fie în acelaşi timp şi anonim, dar şi expresiv ca o vedetă de la Hollywwod, el este plin de emoţii, dar emoţiile sunt autentice, el suferă şi tulbură, îmbinând brutalitatea şi sensibilitatea. Quvenzhané Wallis este o altă actriţă foarte tânără care aminteşte tuturor că cea mai bună interpretare feminină se întâmplă înainte ca să împlineşti nouă ani.
Realismul documentar se amestecă cu cinematografia computerizată fantastică, Kusturica îl întâlneşte pe Tarkovsky (cel care a realizat ”Stalker”-Călăuza). Rezultă un film straniu, diferit, frumos, o poveste de maturizare sub umbra ameninţării unei catastrofe apocaliptice, care se petrece în ceaţa, aburii şi apele mlaştinilor din sudul Louisianei. Un film care merită toate premiile pe care nu le va primi.
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=LA6FFnjvvmg’]
2 comments