„Matematică pentru împlinirea fiinţei umane”, de Francis Su
Editura Paralela 45, Colecţia Popularizarea ştiinţei, Piteşti, 2021
Traducere din limba engleză şi note de Dan Crăciun
Cine ar fi crezut, cu excepţia oamenilor de ştiinţă şi a acelor minţi care s-au lăsat pe deplin atrase de jocul logic şi magic al formulelor încifrate, că matematica poate reprezenta şi altceva decât un factor perturbator al entuziasmului şi liniştii multora dintre elevi? Evadând, foarte puţin într-un timp relativ apropiat, pot spune că aventura mea prin universul cifrelor a început cu nişte ani plini de vise cu ochi larg deschişi. În ele, se făcea că mintea şcolarului captivat de fel de fel de idei, muzici şi poveşti dar, în acelaşi timp, educat să stea, pe cât mai mult posibil, în banca lui, credea că la Editura Paralela 45 nu pot apărea alte titluri în afara acelor culegeri pe cât de viu colorate, pe atât de pline cu exerciţii şi probleme. Iar pe măsură ce acestea erau rezolvate corect, chiar şi cu preţul sacrificării unor ore importante de citit, privit şi vorbit, rezultatul părea să fie mereu la fel de necunoscut în faţa unei întrebări devenite, între timp, acaparatoare: Când şi cum vor fi de folos toate exerciţiile altfel decât pentru a depăşi cu succes diverse obstacole menite să evalueze acumularea unor tot atât de diverse cunoştinţe?
Vremea şcolii a trecut, notele s-au luat, satisfacţiile de moment au venit, iar elevul devenit între timp student a descoperit cu uimire că muzica nu este doar una dintre cele şapte arte, ci este înzestrată şi cu anumite concepte care o apropie de tărâmul ştiinţelor, unde matematica se află la loc de mare cinste. În această ambianţă, când nici nu a prins foarte bine de veste, lumea cărţilor i-a oferit omuleţului prins în mrejele ei posibilitatea de a se reîntoarce la acele cuvinte pline de bunăvoinţă şi înţelepciune, care lăsau adesea să se înţeleagă că rolul matematicii este acela de a educa mintea în spiritul ordinii şi al perseverenţei pline de curaj. Asemenea reiterării unui cerc care parcă nu se închisese la vreme, iniţierea deplină în tainele adevăratei matematici a fost posibilă tot prin intermediul deja celebrei edituri Paralela 45 şi implicit prin cel al unui atipic manual de Matematică pentru împlinirea fiinţei umane. Distins anul trecut cu Premiul Euler, oferit de Asociaţia Americană de Matematică şi dedicat cu precădere acelor membrii ai publicului larg care, în trecut, s-au confruntat cu diverse experienţe dezamăgitoare, volumul propune un discurs deopotrivă profund şi colocvial, prin care matematicianul Francis Su demonstrează, printre altele, că o societate fără pasiune faţă de matematică este ca un oraş fără concerte, parcuri sau muzee, iar practica adecvată a matematicii edifică virtuţile care îi ajută pe oameni să atingă împlinirea, indiferent de profesii şi preocupări cotidiene.
Într-o lume în care drumul spre o oarecare celebritate este adesea imaginat ca o scară cu un număr mai mic sau mai mare de trepte mai mult sau mai puţin anevoioase, fiecare cititor este invitat să devină protagonistul propriei poveşti structurate în treisprezece trepte care duc la împlinire – chiar dacă, uneori, suntem tentaţi să asociem numărul amintit cu o serie de fapte puse sub semnul fatalului. Primul pas în această escaladare spre necunoscut coincide cu momentul în care vocea autorului aminteşte menirea principală a unei ştiinţe total încifrate făcând referiri la biografia scriitoarei mistice Simone Weil, despre care aflăm că iubea atât de mult matematica, încât a decis să îi transpună conceptele într-o serie de viziuni filosofice mult apreciate în secolul trecut, dar şi la reflecţiile lui Christopher Jackson, care, la 32 de ani, descoperă matematica fiind deţinut al unei închisori federale. Astfel, după ce pledoaria pentru legătura dintre matematică şi împlinirea fiinţială va fi fost susţinută, Francis Su consideră că, la fel ca în orice alt domeniu, calea care duce la cunoaştere si implicit la satisfacerea diverselor curiozităţi sau dorinţe, mai mult mai puţin plauzibile, este explorarea. În cazul de faţă, pornind de la premisa că fiecare cultură cunoaşte jocuri strategice şi că în fiecare cultură există exploratori matematici, deoarece gândirea strategică este gândire matematică, suntem îndemnaţi să înţelegem că, prin intermediul matematicii, putem deveni adevăraţi exploratori ai propriei lumi, transformând acele teorii abstracte a căror memorare duce la un viitor succes pe un termen mai mult sau mai puţin lung în adevărate soluţii logice şi creative care să permintă elucidarea diverselor necunoscute, pe cât de stranii, pe atât de minunate, care ne înconjoară zi de zi.
Treptat, vom înţelege că așa cum fiecare cuvânt poartă cu sine metafore dintr-o discuţie străveche, dar care se poartă şi astăzi, matematica ascunde, la rândul ei, diverse metafore ale lumii în care trăim, nefiind nevoie de altceva pentru a le decripta, decât de propria noastră dorinţă de a cunoaşte semnificaţia reală a faptelor, chiar dacă pentru aceasta nu avem nevoie decât de o minte preseverentă şi deschisă spre contemplaţie, care să ştie când şi cum să traspună diversele adevăruri în lumea tainică şi inocentă a poveştilor. Fără doar şi poate, o parte mai sensibilă din noi va intui în aceste sfaturi practice un posibil set de reguli ale unui joc care odată ce va fi încheiat va (re)trezi în fiecare dintre noi, optimismul, curiozitatea, concentrarea, încrederea în forţele proprii, râbdarea, perseverenţa şi receptivitatea spirituală. Prin aceasta, chiar dacă unii dintre cei mai mari vor fi tentaţi să ridice din sprâncene în faţa unor fapte apropiate, mai degrabă, de lumea copiilor, autorul ne demonstrează că matematica dezvoltă, printre altele, capacitatea de a fi din nou locuitori ai lumii inocenţei, chiar dacă timpul pare să nu ne mai fi permis să credem în poveşti:
Matematica face din minte terenul ei de joacă. A face cum trebuie matematică înseamnă să iniţiezi un tip de joc: să te distrezi cu ideile care apar când explorezi patternuri şi să cultivi uimirea faţă de mersul lucrurilor. Matematica nu înseamnă memorarea unor proceduri sau formule sau cel puţin nu de aici trebuie să porneşti (…). Ne putem lăsa atraşi de matematică, ispitindu-i şi pe alţii, prin profunda dorinţă umană de joc. Aşadar jocul trebuie să deţină un rol proeminent în studiul matematicii, Oricine poate să joace. Oricui jocul îi face plăcere. Oricine poate avea o experienţă semnificativă în jocul matematic (pp.60 şi 73).
Înaintând cu hotărâre, nu mică ne va fi de asemenea mirarea atunci când vom descoperi că matematica reprezintă o cale de a percepe frumuseţea lucrurilor care ne înconjoară şi că fiecare dintre noi poate deveni un veritabil explorator matematic. Condiţiile par să fie relativ cu mult mai simple decât rezolvarea unei probleme bogate în necunoscute, iar scopurile rezolvării eventualelor cerinţe vor fi şi de această dată concrete. Prin ele vom dobândi capacitatea de a tresări cu emoţie şi admiraţie în faţa ordinii şi simplităţii diverselor fenomene artistice, de a preţui fiecare moment petrecut în liniştea naturii sau de a reuşi să întrezărim în cele ce se lasă pătrunse cu privirea o serie de noi semnificaţii menite să ne reconecteze la acea lume creată sub semnul Adevărului, Binelui şi Frumosului:
Căutarea frumuseţii matematice te poate conduce în spaţii minunate, pe care nu le-a mai privit nimeni altcineva, îngăduindu-ţi să ai experienţa unei idei profunde într-un mod cu totul inedit. Iar răgazul pe care ni-l acordăm ca să reflectăm asupra frumuseţii ne face să fim mai bine echipaţi să învăţăm matematica şi să procesăm informaţii noi (…). Fiecare nouă provocare matematică poartă speranţa de a privi frumuseţea încă o data (pp. 91 şi 93)
Foarte puţin mai târziu, după ce vom fi trecut de treptele unde vom învăţa că matematica joacă un rol hotărâtor în formarea unui mod de gândire independent, riguros şi mereu ancorat în raţiunea profundă, care îşi recunoaşte cu sinceritate limitele, chiar dacă nu încetează, niciodată, să le depăşească, pentru a elucida diverse mistere ale lumii. Ca o firească replică a vremurilor, ne va fi dat să descoperim şi că viaţa aceasta ascunde o serie de detalii mai puţin luminoase, pentru care avem nevoie de rezistenţă, fermitate şi încredere în forţele proprii. Dobândirea acestor virtuţi va contribui la preschimbarea noastră în firi puternice şi în spirite empatice, dornice de a ne apropia de semeni în mod concret şi corect, tratându-i pe fiecare în mod egal şi demn şi neuitând să îi apărăm, să îi sprijinim şi să îi încurajăm, atât cât este îngăduit, pe cei lipsiţi de putere:
Într-o lume defectă, trebuie să înţelegem și faptul că puterea este de multe ori nemeritată şi nu aparţine celor care ar folosi-o bine. Prin urmare, eu şi voi avem o responsabilitate, când ajungem la putere , să o folosim în vederea binelui (…) Puterea creatoare nu este doar o valoare instrumentală. Nu ajungi la puterea creatoare doar ca să obţii diverse lucruri. O faci ca să fii o fiinţă umană mai bună, să progresezi întru virtute, să înalţi demnitatea umană (p.153).
Şi astfel, ca în oricare altă poveste cu final neaşteptat, dar fericit, aventura prin tainele unei matematici aparent la fel de străjuite de teoreme şi jocuri logice mult prea reci dar gingaş inserate printre diversele idei care tind să ne poarte mai degrabă pe tărâmul înţelepciunii, îşi are răsplata ei. Finalul acestei călătorii iniţiatice coincide cu afirmarea fiecăruia ca un demn mesager al iubirii, acel mare dar pe care o serie de minţi luminate l-au considerat calea principală de salvare a acestei lumi, în vreme ce omul fiecărei societăţi, generaţii şi epoci este îndemnat să îl perceapă ca semn suprem al unei vieţi cu adevărat împlinite, indiferent dacă a fost sau nu vrăjită vreodată de lumea magică a numerelor şi formulelor:
A iubi prin matematică şi datorită ei înseamnă să-i dăruieşti o comunitate celui izolat, să cauţi dreptate pentru cel oprimat, ajutor reciproc în lupta pentru progress (…) A iubi înseamnă să oferi darul jocului şi al explorării, să cultivi dorinţa de adevăr şi frumuseţe, să sporeşti puterea creatoare a unei alte fiinţe umane (…). A iubi pe cineva înseamnă să-i îngădui libertatea nu doar a inimii, a sufletului şi a forţei vitale, ci şi a minţii.(…) A ubi prin matematică şi daorită ei înseamnă să dai naştere speranţei, să cultivi creativitatea, să promovezi reflecţia, să cultivi setea de cunoaştere şi investigaţie profundă, să încurajăm în noi înşine şi reciproc o înclinaţie spre frumuseţe (p. 216).
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://faithandleadership.com/, https://m.facebook.com/Libr%C4%83ria-Carmen-1616732275291628/posts, https://www.amazon.com/)
