”Valetul de Pică”, de Joyce Carol Oates
Editura Litera, Colecția Clasici Contemporani, București, 2016
Traducere din limba engleză și note de Adriana Bădescu
Da, recunosc, am descoperit-o pe Joyce Carol Oates abia prin acest roman, apărut în urmă cu doar o săptămână într-o colecție foarte interesantă a Editurii Litera. Am fost încântat de la prima vedere de descrierea făcută pe coperta a patra, fiind atras de romanele despre și cu scriitori, pentru că aceștia sunt niște personaje care rămân de multe ori necunoscute publicului, opera fiind cea care îi caracterizează de cele mai multe ori. Dar care sunt zbaterile scriitoricești pentru realizare a acesteia, cum este manageriată relația dintre succes și viața personală, cât de greu este să apari în fața publicului și cum trăiești într-o comunitate care te consideră un om de succes?
Sunt doar câteva dintre întrebările la care puteți afla răspunsuri din această carte, le voi completa pe parcursul acestei prezentări. ”Valetul de Pică” este un roman foarte alert, un thriller destul de pitoresc despre cele două voci din mintea unui scriitor, care își dublează cumva personalitatea pentru a scrie romane de facturi diferite, unele sub numele real, altele sub pseudonim. Andrew J. Rush este un autor de succes de romane polițiste, cu un stil facil și comercial, conștient că asta vrea publicul. Are o familie aparent fericită, care îi suportă stilul de viață de scriitor recunoscut de public și de comunitate, are o casă frumoasă cumpărată de pe urma cărților sale, deci se poate considera un om împlinit, fără ca viitorul să-i ofere surprize pentru propria bunăstare, poate doar cu excepția unor zile negre pe care să și le facă singur.
Cum intră în toată această ecuație un alter ego al scriitorului, la rândul său un scriitor de succes? Așadar, Andrew și-a dat seama că are resurse nu numai pentru policier-ul facil, cu succes la public, cu intrigă de suspans și happy-end, ci poate scrie și într-o altă manieră, mai grotească și cu mai multă violență, cu personaje mai întunecate și cu evoluții neașteptate. Așa că s-a reinventat sub un alt nume – Jack of Spades -, scrie nopțile, fără ca familia să știe, depozitează romanele într-un subsol, trimite manuscrisele la editori de prestigiu, care le publică, fără ca nimeni, absolut nimeni, să nu îi cunoască această latură, totul fiind făcut prin cutii poștale, prin conturi necunoscute etc. Andrew este însă așa de încântat de acest pseudonim și succesul stârnit de el, încât sunt momente în care se consideră la fel de celebru precum Stephen King (căruia, uneori, îi trimite pachete cu romanele publicate):
”Mai există o asemănare curioasă între mine și Stephen King: așa cum el a cochetat, cu câțiva ani în urmă, cu un alter ego fictiv pe nume Richard Bachman, și eu început să testez ideea unui alter ego la sfârșitul anilor ’90, când cariera mea literară ca Andrew J. Rush se stabilizase și nu-mi mai solicita energia într-o măsură la fel de mare ca la debutul ei. Și astfel s-a născut Jack of Spades, din nerăbdare stârnită în mine de succesul lui Andrew J. Rush.” (pag. 16)
În viața lui Andrew Rush, apar însă probleme, primele dintre ele fiind determinate de o acuzație de plagiat, ajunsă în fața instanței, din partea unei membre a comunității, ce se dovedește a fi rapid o procesomană, o persoană care a acuzat, de-a lungul timpului, mai mulți scriitori celebri (printre ei, chiar Stephen King) de plagiat. Andrew scapă repede de acest proces, fiind sfătuit de un avocat al editurii, dar această trecere spre fericirea de altădată este doar o aparență.
Din când în când, Andrew are momente când pare cuprins de amnezie temporară, multe lucruri sunt uitate, iar cititorul se poate gândi că aceasta este una dintre cheile romanului. Apoi, are momente în care se gândește la lucruri rele, cumplite, în clipe obișnuite ale zilei. Oare este el și amnezic, și bolnav psihic? Sau este doar alter ego-ul său, care iese la iveală. Odată dezvăluită cititorului, personalitatea lui Jack of Spades este cea care începe să ia deciziile în privința lui Andrew. Pe de o parte, începem să recunoaștem un roman pe două voci, a lui Andrew, respectiv a lui Jack of Spades, dar mai mereu vocea negativă ia deciziile, Jack of Spades este cel care nu reușește să treacă lin peste acuzația de plagiat, el o contactează pe reclamantă la telefon, el dă târcoale locuinței acesteia și încearcă să intre atunci când toată lumea este plecată. Ba, mai mult, acest alter ego și evenimentele pe care el le influențează determină și o apatie a scriitorului, care nu se mai poate concentra la scris. Iar instigările sale sunt la fel de grotești pe cât se spune că sunt și romanele lui:
”Dar de ce o iubești? Nu este ea una dintre cei care ți-au secătuit dragostea?
O soție este un parazit emoțional. Iar tu ești gazda parazitului.
Foarte ușor, țeasta soției s-ar putea crăpa în urma unei căderi.” (pag. 47)”Nu-mi place asta.
Așa erau frazele pe care Jack of Spades le insera în fluxul gândurilor mele – aleatorii, inexplicabile și nedemne de luat în serios.
Nu-mi place asta. Nici ție n-ar trebui să-ți placă.” (pag. 105)
”Valetul de Pică” este un roman intens și complex. Numai dacă vorbim despre condiția scriitorului, acesta aduce în prim plan subiecte foarte interesante precum felul în care unii scriitori crează o operă comercială și facilă, cum este posibil să te ascunzi sub pseudonim, cum există o adevărată industrie (avocățească și nu numai) a acuzațiilor de plagiat în America, cum și-l închipuie cititorii pe scriitor (”Bietul Andrew! E atât de devotat muncii lui, care niciodată nu pare să decurgă lin, deși alții, care abia dacă-l cunosc, își închipuie că scrie cu ușurință, fără nici o ștersătură măcar.”), mania bibliofilă a unora etc. Pe lângă toate acestea, personalitatea complexă a lui Andrew Rush și acțiunile sale ne pot aduce mai aproape de latura întunecată a fiecărui om, într-o discuție complexă despre amnezie, alcool și efectele sale, despre tentația ilegalității care există în fiecare om, dar care răzbate doar în cei mai slabi și afectați de vicii, despre familiile unite și dorința ca fiecare suferință și defect să fie discutate cu cei apropiați. ”Valetul de Pică” este un roman foarte bun.
