„Liber să înveți”, de Peter Gray
Editura Herald, București, 2021
Iată, în sfârșit, o carte pe care aș dărui-o cu încredere oricărui părinte. De când am devenit mamă, dar mai ales de când fetița mea a început să exploreze lumea, ținându-mă strâns de mână mi-a apărut o fobie inexplicabilă, care se rezumă la o frază: oare mă ocup cu activități spornice alături de copilul meu? Judecând după toate normele educative prescrise de tot felul de tabele de la pediatri, de la psihopedagogi sau lucrători sociale – creștem niște copii incompetenți din fașă. Credeți – mă pe cuvânt, este un motiv de constantă frustrare și de teamă lăuntrică atunci când pediatru îți spune că cel mic trebuie să strângă o piramidă sau să bage figurine în sorter, iar copilul tău nu vrea altceva decât să bată cu un polonic în castron. Cert este că majoritatea mămicilor tinere se aventurează în a inventa tot felul de activități de dezvoltare și uită cu desăvârșire despre plăcerea jocului. Așa sunt și eu sau mai bine spus așa eram, până la momentul când l-am cunoscut pe Peter Gray, prin intermediul volumului „Liber să înveți”, tradus la la editura Herald.
Pentru cine nu știe, Peter Gray este expert internațional în sfera dezvoltării copilului, om cu o experiență fructuoasă de peste 30 de ani și autor al unui manual de psihologie devenit carte de căpătâi pentru specialiștii din întreaga lume. Prezenta carte este și ea o lectură fundamentală, cred eu, pentru dezvoltarea unui cadru social sănătos, în care copiilor li se pune umărul la un proces vital: de creștere și de învățare. „Liber să înveți” deturnează vechile stereotipuri și ne amintește nouă, cititorilor, cât de important e să ne lăsăm copii să exploreze independent lumea.
Pornește totul de la premisa că: „am creat o lume în care copiii trebuie să își reprime instinctele naturale de a-și asuma responsabilitatea propriei lor educații și, în schimb, să pășească fără discernământ către nicăieri, pe căi trasate pentru ei de adulți”. Autorul nu se oprește aici și merge mai departe pe ideea că educația înseamnă transmiterea culturală, vorbind despre modelul ilustrativ al culturilor de vânători – culegători. Evident, revenirea la acea formă de orânduire socială este cu totul imposibil pentru omul modern, școlit cu rigori ultra excesive, dar, cu siguranță încercarea de a înțelege mecanismele din spatele acesteia și de a le adapta la realitățile noastre, este prima cale spre a educa tineri fără inhibiții, responsabili, asumați.
Este de apreciat și de luat aminte faptul că autorul menționează avantajele exprese ale jocului în formă liberă pentru educație, dar mai ales ideea de desuetudine a regimului pedagogic existent. Este suficient să aruncăm o privire peste curriculumul școlar, dar și pe tabloul psihologic al copilului căruia destinul i-a fost deja desenat, iar entuziasmul distrus nemilos pentru un scop nobil: note și reușite excelente.
Evident, autorul nu instigă la renunțarea vechilor canoane, ci propune un sistem mixt în care ne recunoaștem eșecurile și încercăm să oferim copiilor libertatea de a învăța prin joc. De ce mi se pare această carte vitală? Haideți să ne imaginăm o situație banală: media timpului de adaptare a unui bebeluș la creșă, în Republica Moldova, este între 1 săptămână și jumătate de an. Mi se pare de-a dreptul frustrant, deoarece aceste cifre iau naștere din nedorința sau neputința cadrelor educative de a elibera nițel frâul vigilenței sau a exigențelor.
„Liber să înveți” este, pe bună dreptate, un manual de educație și de puericultură care oferă nu doar exemple de „așa-nu”, ci sparge stereotipurile adânc implantate în generații, care presupun că jocul unui copil trebuie realizat doar cu implicarea pro-activă a unui adult. Este genul de carte care ar trebui să fie baza activității psiho -pedagogice, începând de la grădiniță și terminând cu liceul. Este îndemnul sănătos de a ne lăsa copii să revină la jocurile care îi stimulează, nu la cele care îi inhibă și îi face nefericiți.
Puteți cumpăra cartea: Editura Herald/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Youtube.com, Editura Herald)
