”Efectul Rosie”, de Graeme Simsion
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom Actual, Iași, 2019
Traducere din limba engleză și note de Ines Hristea
”Din ziua în care eu și Rosie participaserăm la o ceremonie de nuntă, într-o biserică, în amintirea obârșiei irlandeze a mamei atee a lui Rosie – ceremonie la care tatăl ei, Phil, îndeplinise un ritual de ”însoțire a miresei la altar” care, în mod cert, intrase în contradicție cu filozofia feministă a lui Rosie; ceremonie pentru care ea se îmbrăcase într-o rochie albă, cu voal, pe care nu voia să le mai poarte vreodată; ceremonie la care, doar datorită unei reglementări (de bun simț), scăpaserăm de supliciul aruncării asupra noastră a unor bucățele de hârtie colorată –, învățasem că, într-o căsnicie, în mod frecvent, rațiunea trebuie să ocupe locul al doilea, în urma armoniei. Dacă ar fi fost permisă, aș fi acceptat și ploaia de confeti.” (pag. 35)
Pe Don Tillman, suferindul de sindrom Asperger, îl cunoaștem de la primul volum al trilogiei lui Graeme Simsion, ”Proiectul Rosie”, cel în care i-a reușit, cu greu și cu multe complicații, Proiectul Soția, după cum se observă și din citatul de mai sus. Acum, în al doilea volum, tradus de curând la Editura Polirom, testul pe care trebuie să-l treacă este și mai dificil: soția lui, Rosie, îl anunță că este însărcinată, iar lumea lui, meticuloasă, îngrijită și programată, trece printr-un nou cutremur.
Don și Rosie tocmai s-au mutat din Australia la New York, amândoi obținând posturi importante la Universitate; prietenii din locurile natale au rămas acolo și ei trebuie să reușească noi interacțiuni sociale; iar anunțul ei – ”suntem gravizi” – înseamnă o nouă problemă, toată lumea întrebându-se cum va gestiona ”roboțelul” Don sarcina soției sale. Dacă nu ați citit primul volum al seriei, este nevoie de ceva pagini ca să vă obișnuiți și să îl înțelegeți pe protagonist. Sindromul Asperger îi conduce lui Don viața, îi influențează decisiv relațiile cu cei din jur, îl pune mereu pe picior greșit din cauza inabilității sale de a oferi altfel de reacții decât cele reci, calculate, științifice, în dauna emoțiilor sau sentimentelor. Să luăm, de exemplu, acea sintagmă care constituie baza relațiilor familiale, ”te iubesc”: el o iubește pe Rosie, i-a spus-o la primele întâlniri, dar nu a repetat-o niciodată, considerând că exprimarea unui sentiment nu trebuie reluată decât atunci când apar schimbări.
Iar când e vorba de sarcină și de un viitor copil, mintea lui trebuie să-și regândească viața și să introducă noi și noi atribuții. Don este, ca să înțelegeți mai bine, un fel de Sheldon Cooper din The Big Bang Theory, așa că un copil în brațe, zilnic, este deseori peste puterile lui de înțelegere. Dar până la naștere, se iscă un conflict intim între cei doi soți, care-și reproșează unul altuia mai multe probleme, cum ar dezorganizarea ei și obsesiile repetate ale lui. Don încearcă să fie superorganizat și citește numeroase cărți despre sarcină și embrioni, despre psihologia mamei și a relațiilor, participă la cursuri, ba chiar este prins de Poliție studiind relațiile dintre copii și mame într-un parc de joacă, dar îi lipsește empatia și deschiderea către un viitor trio familial. Mai mult, nu e interesat dacă viitorul copil e băiat sau e fată și face marea eroare să lipsească la prima ecografie a lui Rosie, pe motivul că nu a fost invitat și atunci Rosie începe să se întrebe serios dacă el vrea cu adevărat să fie tată.
”Am urmărit-o cum a mai luat o sorbitură, închipuindu-mi cum alcoolul traversează peretele placentar și deteriorează celulele cerebrale, reducându-l pe copilul nostru nenăscut de la un viitor Einstein la un fizician care avea să rateze la mustață posibilitatea de a eleva știința la un nou nivel. Un copil care nu avea să trăiască experiența descrisă de Richard Feynman: să știi despre univers ceva ce nimeni altcineva n-a mai știut vreodată.” (pag. 159-160)
Don nu este de condamnat, deși cititorul poate fi ușor enervat de reacțiile sale, mai ales de către cititorul părinte. De aici vine și ineditul acestui volum în raport cu primul, acela că există pe parcursul romanului multe momente, multe accente de tragedie inconștientă pe care Don le împarte în jurul său. Totuși, trebuie menționat că totul la el este natural și nevinovat, iar inadaptarea sa este naturală, inabilitatea sa de a socializa, de a minți și de a oferi altceva decât explicații științifice, lăsând la o parte sentimentele, este la cote înalte.
”Efectul Rosie”, al doilea volum al trilogiei ”Rosie”, este la fel de savuros ca primul, o experiență plăcută, foarte amuzantă și cu multe momente intense, imprevizibile, neașteptat. Abia aștept traducerea cărții ce încheie trilogia, să sperăm că aceasta va veni cât de curând.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, Twitter.com)
