Iulia Verbancu scrie pe Blogul Carturesti despre ‘Vocea Pumnalului’, primul volum dintr-o trilogie de Patrick Ness care apare la Editura TREI: ‘The Knife Of Never Letting Go (sună mult mai bine titlul în original, nu?) a apărut în 2008 și este prima carte a trilogiei Chaos Walking. Înainte de ea, Patrick Ness publicase doar literatură pentru adulți, dar în cazul său succesul a venit odată cu istoria lui Todd și a Lumii Noi. Spune că nu a planificat să scrie cărți pentru adolescenți, dar că intenționa să scrie o trilogie. Cumva, mi se pare puțin nesincer aici – în ziua de azi, dacă te gândești la o serie de romane, te aștepți să te îndrepți mai degrabă spre literatura de copii și adolescenși decât spre Les Miserable (deși nu e o alegere conștientă). Dar asta nu e important, pentru că rezultatul este o trilogie bună și antrenantă – o combinație de SF, acțiune, dileme morale și istorice – care poate fi citită la orice vârstă. Primul volum este povestit prin vocea – mereu furioasă – a lui Todd și nu cred că vă stric surpriza dacă vă spun că are de-a face cu fuga. Cel de-al doilea roman al seriei (încă nepublicat în română) vă va dezvălui opresiunea, iar ultimul – războiul (după cum vă veți fi dat deja seama, citind).’
Nefiind nici pe departe un fan al lui Paolo Coelho nu am trait dezamagirea Laurei Gam de la ‘Raftul cu idei’ la citirea romanului sau ‘Manuscrisul gasit la Accra’: ‘Manuscrisul gasit la Accra – un roman în care am gasit o sumedenie de truisme, fraze care, spuse de matusa Maricica, nu le-ar lua nimeni în seama. Dar daca au fost scrise de Coelho ele se vând ca pâinea calda.’
Intriganta ideea cartii „Copilul nedorit”, roman semnat de soţii Ion C. Gociu şi Nelly Gociu, o carte scrisa de doi autori, sot si sotie, pe care a citit-o si recenzat-o Lucia Patrascu de la ScrieLiber: ‘Este cunoscut faptul că omul transcede copilăria, tinereţea, senectutea chiar, fiecare în felul său. Şi este lăudabil când totul se întâmplă cu înţelepciunea maturităţii spirituale. Ştim deasemenea că fiecare condeier, porneşte în frumoasa aventură a scrierilor sale începând cu o pioasă închinăciune adusă predecesorilor săi fireşti. Nu se putea ca Doamna Nelly Gociu să nu respecte acest ritual, ce vine din sentimentele adelfic înflorite în inima sa! Şi nici nu se putea ca Domnul Ion C. Gociu să n-o însoţească în acest demers al întoarcerilor printre amintiri! Ca o reverenţă adresată trecutului! Şi ca o recuperare pentru cititori. Recuperare în care sentimentele autorilor sunt gestionate cu moderaţie, chiar dacă acestea s-au dezvoltat într-o lume subversivă, plină de adversităţi, ce au condus la asemenea experienţe. Izvorând din acel univers cu potenţial reprobabil, astăzi, trăirile autorilor se redimensionează într-o reconciliere luminoasă, dincolo de pragul esenţial al existenţei umane.’
David Grossman, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori israelieni va fi in Bucuresti in aceasta saptamana si se va intalni cu cititorii sai la Muzeul Taranului Roman. Despre romanul sau ‘Un cal intra intr-un bar’ a scris Elena Dornea la SemneBune: ‘Un cal intră într-un bar este încercarea apologetică și ingenioasă a lui David Grossman de a chestiona statutul unui artist în general, dar și a celui israelian, în particular, cu reflecții asupra publicului-țintă – mai precis, în ce măsura un public este disponibil să rezoneze cu povestea unui artist, fie că este scriitor sau de altă natură – masca de comediant a personajului principal nu este altceva decât un prilej de a sugera, până la urmă, statutul său și efortul prin care trebuie să treacă orice artist pentru a-și satisface publicul. Atunci când publicul se așteaptă să-i oferi ceea ce-și dorește, nu-ți rămâne – ca artist – decât curajul de a-i răsturna valorile și de a schimba ceva în structura sa.’
(Dan)
György Dragomán (autor maghiar născut în România) a fost la Festivalul de Literatură de la Timișoara, va veni și la cel de la București. Prilej pentru bloggeri și nu numai să-i citească cea mai recentă apariție în limba română, romanul ”Rugul”. Despre acesta, scrie și Ema pe blogul său: ”Rare sunt cărțile care depășesc contextul ficțional și se conectează în mod neașteptat la realitatea pe care o trăim chiar atunci, în momentul în care citim. Rugul lui György Dragomán a fost o astfel de carte, care, pe fundalul trist și revoltător al acestor zile, a funcționat atât ca o alinare, cât și asemenea unui spin înfipt adânc în carne. Nu este nimic morbid în această potrivire, nimeni nu se mistuie în flăcări în cartea lui Dragomán, iar focul își păstrează rolul de factor al schimbării, al renașterii, al purificării, însă câteva aspecte vorbesc parcă despre ceea ce s-a întâmplat în jurul meu în aceste zile: ura și violența care, sub chipul dreptății, nu fac decât să adâncească dimensiunea răului, ușurința cu care zvonurile și vorbele defăimătoare anulează calitățile unui om, libertatea câștigată prin jertfa altora și irosită de cei care nu știu ce să facă cu ea.”
O altă carte foarte interesantă este ”Femeia de hârtie”, de Rabih Alameddine, despre care scrie Sim pe blogul Lumea lui Sim: ”La fiecare început de an, Aaliya începe un nou proiect de traducere. Alege cărţile cu grijă, luând în considerare şi faptul că deja are o vârstă înaintată. După o viaţă petrecută într-o librărie ca vânzătoare, am avut impresia că Aaliya face în sfârşit ceea ce i se potrivea perfect. Totuşi, sistemul ei de traducere este unul bizar. Refuză să traducă autori care au scris în engleză sau franceză, cu toate că vorbeşte aceste limbi. În schimb preferă să traducă autori care au scris în alte limbi şi pentru a traduce, foloseşte deja versiuni ale operelor lor traduse în engleză şi în franceză. Complicat…Dar până la urmă aşa a fost toată viaţa acestei femei remarcabile.”
Nona Ropotan scrie pe BookHub.ro despre cartea ”Școli creative”, de Ken Robinson, spunându-și părerea și după călătoria sa în America, unde a studiat sistemul educațional: ”Școli creative. Revoluția de la bază a învățământului nu este o carte doar pentru specialiști, ăsta e marele merit al autorilor: au scris o carte pe care să o poată citi și cei care habar n-au ce e aceea pedagogie, dar care sunt beneficiarii unei forme de pedagogie aplicată (formal sau informal). În cele zece capitole, ei structurează foarte bine informația despre cum este organizat un sistem educațional, care-i sunt legile, principiile, valorile după care se ghidează, cine îi sunt actorii, ce forme de organizare a actului educațional există, care sunt strategiile de dezvoltare, politicile de management, cum se pot implica părinții în viața școlii și, mai ales, de ce trebuie să se implice, ce pot face elevii pentru schimbarea ethosului școlii etc. Au găsit studiile de caz cele mai adecvate pentru fiecare capitol în parte, au comparat sisteme educaționale specifice (de exemplu, cel britanic cu cele specifice țărilor nordice sau asiatice), au creionat o perspectivă istorică asupra evoluției unui sistem (cum și de ce trebuie să țină pasul cu schimbările sociale).”
Un interviu interesant pe LaPunkt.ro cu Radu Paraschivescu, prilejuit de lansarea cărții sale, ”România în 7 gesturi”. Iată unul dintre răspunsuri: ”Ţara e în acelaşi timp bolnavă şi frumoasă, rănită şi fragilă, maculată şi seducătoare. Sunt sceptic în ceea ce priveşte reţetele şi tratamentele. Nu am vocaţie de catastrofist, am mai spus-o, dar nici nu pot să mă prefac că lucrurile arată bine (mai ales în condiţiile în care ies pe piaţă cu o asemenea carte). Îmi rămâne să caut cu discreţie frumuseţea discretă a României şi să mă bucur de ea. Să mă întreb, din când în când, dacă am să-mi reproşez ceva în relaţia pe care-o am cu ea. Şi să fiu sincer, necomplezent până la rană. Ştiu eu? Dacă fiecare dintre noi va găsi răgazul unui mic demers autoscopic, pe care să-l facă fără ipocrizie şi anestezic, s-ar putea ca peste câţiva ani lucrurile să arate decent. Nu e nicidecum o certitudine. Doar un sâmbure de speranţă.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Profetul Mahomed. O biografie”, de Barnaby Rogerson
–”Hotelul de pe acoperișul lumii. Cinci ani în Tibet”, de Alec Le Sueur
–”Ora de aur”, de Ann Leary
-”Soloviov și Larionov”, de Evgheni Vodolazkin
-”Puțin sub linie”, de Robert Șerban
–”Cum am câștigat lupta. Cu corpul meu, cu mintea mea, cu mine însămi”, de Monica Seles
–Fragment în avanpremieră: ”Imperiul fetelor bătrâne”, de Liliana Corobca
–Fragmente în avanpremieră: „Dialogul religiilor în Europa unită”, de Iulia Badea-Guéritée și Alexandru Ojică (coordonatori)
