Ce poate fi mai potivit pentru saptamana mare decat o trecere in revista a cartilor inspirate de viata lui Iisus. Am gasit-o la bookaholic in selectia Adinei Dinitoiu. Apar pe lista cateva dintre cartile mele preferate intre care si capodopera lui Bulgakov: ‘ După ani întregi de cenzură, în 1973 apare în forma completă romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta. Conceput într-o primă variantă între 1928 şi 1930, Bulgakov a ars acest prim manuscris. Termină o a doua variantă în 1936, apoi pe cea de a treia în 1937. Înainte de 1940, anul morţii sale, a reuşit să conceapă o a patra variantă. În acest roman, cu puternice accente gnostice, Iisus, numit Yeshua Ha-Nozri, este de o simplitate care-l apropie de cea a unui ţăran din nuvelele ruseşti. Ba chiar refuză să înfăptuiască miracole, nu are nicio influenţă asupra acestei lumi, controlată mai degrabă de Woland şi acoliţii săi. Cu toate acestea, regimul comunist pare a se fi temut mai mult de acest Iisus simplu, modest, decât de cel biblic.‘
Wilkins Micawber scrie la ‘Ce am mai citit’ despre cartea recent aparuta a lui Bogdan Suceavă – Memorii din biblioteca ideală: ‘Bogdan Suceavă nu şi-a propus, probabil, să scrie o carte de matematici popularizate. Sigur că e imposibil să te introduci în mintea unui autor şi să-i devoalezi intenţiile, dar, dacă ţinem seama de cariera de scriitor de relativ succes a autorului, e de presupus că acesta a vrut să facă din incursiunile literare punctul forte al Memoriilor… E şi firesc, căci a fi matematician şi totodată scriitor e un cumul de calităţi mai rar întâlnit şi, în definitiv, o poziţie ideală pentru a avea acces la ce e mai bun din ambele lumi. Nu e de mirare aşadar prezenţa unui eseu ca De la Programul de la Erlangen, al lui Felix Klein, la poemele lui Ion Barbu din Joc Secund, unde ni se propune o lectură a poemelor ermetice barbiene în cheie axiomatică. Sunt analize de mult bun-simţ, rezonabile, la care au acces şi profanii, iar atâta vreme cât nu se pretinde că ele sunt singurele analize legitime lucrurile sunt în deplină regulă. Lui Barbilian îi este de altfel consacrat şi un capitol în care este vorba mai mult de creaţia lui matematică şi de ecourile ei internaţionale. ‘
‘Evadarea’ tacuta al Lenei Constante este recenzata in ‘Revista 22’ de Tania Radu: ‘„Aș da orice pentru mirul unei cărți“ – nu observasem aceste cuvinte uluitoare în prima ediție a cărții Lenei Constante, Evadarea tăcută. Strigătul șoptit din ele acoperă însăși natura experienței carcerale a intelectualului, în care retragerea abruptă, agonică, spre esențial (în cazul lor – spiritul, cultura) reașază ordinea lumii.’
‘Cartea lunii’ este la bookiseala ‘Vorbind pietrei’ de Norman Manea si despre ea scrie Cristian Alexandru: ‘Vorbind pietrei este un poem care descrie moartea. Piatra a fost cândva un om, un om care s-a stins. Piatra a înecat viaţa şi a transformat-o într-un moment rece şi indiferent. În Ierusalim “ cetatea care a născut Cartea Eternă” povestea luptei dintre viaţă şi moarte este mereu prezentă. Efemerul şi perenul nu mai sunt antonime nici măcare sinonime ci fac parte din acelaşi cuvânt, istoria zbuciumată a Oraşului Sfânt. Peste tot se aude “ vuietul de şrapnel al urii în fiecare zi şi fiecare oră şi fiecare clipă”, un sunet cunoscut de milenii.’
Dragos C. Butuzea scrie la ‘chestii livresti’ despre ‘Rusinea’ lui Salman Rushdie: ‘Un „basm“ perfect, ce curpinde în mrejele sale file de istorie pakistaneză. dar în care personajele nu sunt personalitățile istorice, iar pakistanul nu e pakistan. iar rushdie nu e rushdie. o bună dovadă de literatură bună.’
Filosofi@iasi se ocupa de figura Laurei, muza lui Petrarca: ‘Se cunosc prea puține date despre Laura, muza poetului. Numele ei întreg a fost, se pare, Laura de Noves. În 1328, era deja soția contelui Hugues de Sade (un strămoș al ”divinului marchiz”). A murit în timpul cumplitei epidemii de ciumă din 1348 (la vîrsta de 38 de ani). Petrarca i-a lăudat frumusețea aleasă și virtuțile-i incomparabile în Rime sparse. Abia în Renaștere, colecția celor 366 de poeme a primit numele de Il Canzoniere. Deși iubirea lui Petrarca pentru Laura este o certitudine (istorică și ficțională), nu se știe dacă ”amanții” s-au întîlnit și în afara bisericii ori dacă și-au vorbit vreodată. Este foarte puțin probabil…’
Dan-Liviu Boeriu de la ‘Cu cartile pe fata’ a citit si a scris despre ‘Provizorat’ al Gabrielei Adamesteanu: ‘După Drumul egal al fiecărei zile, roman în care substratul biografic potenţează şi justifică o serie de evoluţii ale societăţii româneşti, Provizorat face saltul firesc către o etică a individualităţii surprinse în fatalismul constrângerilor. Pentru că nu e vorba, aici, despre o simplă frescă a micimii morale a unei lumi în descompunere, ci despre lupta solitară pentru salvarea ultimelor resorturi de umanitate. Letiţia e căsătorită cu Petru Arcan, e tratată cu o suverană indiferenţă de acesta şi, drept urmare, are o relaţie adulterină cu un coleg de serviciu. Inclusiv modul acesta banal şi – la limită – imoral de a rezolva micile conflicte casnice (sau de a le lăsa, dimpotrivă, într-o suspensie călduţă) reprezintă răspunsul compensator la nedreptatea funciară, infiltrată în fiecare cotlon al existenţei. Metafora e străvezie: cruzimea totalitară interferează cu toate sferele, pervertind iremediabil convingeri sănătoase, oameni cuminţi, obiceiuri bine înrădăcinate şi relaţii umane fireşti. Metastazele provocate de cancerul comunist sunt devastatoare.’
(Dan)
Despre literatura albaneza pe Hyperliteratura: „Literatura albaneză a fost adusă în faţa occidentalilor de Milman Parry, care a întreprins o călătorie în Balcani şi în Alpii Albaniei, ca să înregistreze ultimele frânturi ale anticului epos memorizat în greaca veche. El este impresionat de barzii analfabeţi ai zonei care erau în stare să cânte până la 33.000 de versuri fără a apela la hârtie sau la vreun alt instrument de reîmprospătare a memoriei, unii dintre aceștia fiind capabili să cânte şi în trei limbi deodată. Cântecele au fost înregistrate în discuri de gramofon şi păstrează și astăzi fragmente de nepreţuit ale Eposului Vitejilor (cântece epice despre vitejii din Jutbina).”
Tot pe SemneBune.ro, tot despre o recenzie a unei carti a noii edituri Paladin, specializata pe marile carti ale genului SF. In saptamana ce a trecut, Val Ceau ne povesteste despre „Orasul si stelele”, de Arthur C. Clarke: „Orașul și stelele este primul roman al lui Arthur C. Clarke. A fost publicat în 1948 în revista Startling Stories și se numea Against the Fall of Night, dar a fost rescris și a văzut o nouă lumină a tiparului în 1956, primind și titlul cel nou, mult mai poetic și mult mai revelator, The City and The Stars. Traducerea, remarcabilă și ea, îi aparține lui Mihai-Dan Pavelescu. Prima carte a lui Clarke poate fi mai stângace și mai plină de avânt decât celelalte care au urmat, dar sentimentul pe care l-am avut citind-o este la fel de puternic ca și în cazul celorlalte.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Testamentul lui Sherlock Holmes”, de Bob Garcia
–„Panteonul negru”, de Fahri Balliu
–„Ecouri din trecut”, de Diana Gabaldon
–„Cei din Aciua”, de Marcel Petrişor
–„Întuneric la amiază”, de Arthur Koestler
