‘Obiectiv Cultural’ publica sub titlul „A ierta nu înseamnă a uita” un interviu cu Vladimir Tismaneanu’. ‘Încă refuzăm o confruntare onestă, curajoasă şi completă cu trecutul comunist. Cum îşi desfăşoară activitatea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc? În ce constă, concret, activitatea IICCMER?- Nu obosesc să o repet: trecutul nu poate fi depăşit dacă nu este asumat (ceea ce germanii numesc Vergagenheitsbewältigung), a ierta nu înseamnă a uita, dar a uita este de neiertat. Nu poate exista reconciliere câtă vreme nimeni nu a rostit cuvintele indispensabile: Îmi pare rău! ‘
Time Out Bucuresti semnaleaza deschiderea expozitiei fotograful Mircea Struţeanu ‘Scriitori români contemporani, în fotografii alb-negru’ la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38). ‘Printre cei imortalizaţi de fotograf se numără Ana Blandiana, Ştefan Agopian, Florin Iaru, Matei Vişniec, Elena Vlădăreanu, Horia Roman Patapievici, Ioan Es. Pop, Eugen Negrici (foto) ori Varujan Vosganian. Despre modul de realizare a acestora, Struţeanu mărturiseşte: „consider că imaginile alb – negru au un impact mai mare când vine vorba despre un portret, mai ales al unui scriitor. Este vorba de expresivitate, de lumină, de textură şi detaliu”.
In Romania Libera apare sub semnatura lui Claudiu Padurean o nota despre cea mai cunoscuta scriitoare pentru copii din Franta Rachel Hausfater si originile sale romanesti: ‘Cea mai cunoscută scriitoare pentru copii din Franţa, Rachel Hausfater, provine dintr-o familie de evrei români. Bunicii scriitoarei s-au născut în Bacău şi în Iaşi. Rachel Hausfater s-a născut în anul 1955, în regiunea pariziană. Deşi adoră să râdă, ea scrie cărţi triste, în care teme precum Holocaustul ori suferinţa copiilor în timpul celui de-al doilea război mondial se regăsesc foarte des. Până acum, Rachel Hausfater a scris 21 de cărţi, toate pentru copii. Criticii literari spun că maniera în care scrie Rachel Hausfater seamănă cu cea în care Bellini a realizat pelicula „La vita e bella”, în care ororile lagărelor de concentrare sunt ascunse sub jocurile copilăriei.’
Cel mai recent numar al Romaniei Literare accesibil pe Internet include notele de lectura ale Feliciei Antip la cartea ‘Dincolo de paduri, Ardealul …’ a lui Jean Velicy: ‘Dincolo de păduri, Ardealul este o carte cu subiect românesc scrisă de un român, Jean Vélicy, în limba română şi publicată la începutul acestui an de o editură românească, CIMEC- Institutul de Memorie Culturală. Îsi are totuşi, cred, locul şi într-o rubrică de carte străină. Pentru că are calitatea rară, dacă nu unică, de a consemna o viziune din afară asupra unei părţi din România şi de a ne ajuta s-o privim şi noi şi din perspectiva unor neromâni bine informaţi (prin osârdia unui român care, deplin integrat în mediul lor cultural, le cunoaşte fondul aperceptiv şi ştie ce-i interesează şi cum să-i sensibilizeze pentru a-i ajuta să sesizeze esenţa a tot ce li se dă ocazia să afle şi să vadă). Este aşadar un fel de carte străină despre România, dar o carte străină îndrăcit de românească, pentru că este premeditată şi scrisă de un doctor stabilit de decenii în Normandia, dar născut la Cluj, unde a devenit medic, a dobândit o educaţie şi o cultură care-l situează în elita intelectuală a Europei şi s-a format ca român ardelean luminat şi conştient de bogata şi diversificata zestre culturală a locului său de baştină. ‘
In acelasi numar am remarcat articolele aparute sub genericul ‘Tema Lunii’ despre cartile anului 2010. Romania Literara va decerna in curand premiile sale pentru cele mai bune carti ale anului care a trecut si in asteptarea acestora Luminita Corneanu, Daniel Cosoveanu, Raluca Duna, Gabriela Gheorghisor, Iulia Iarca, Sorin Lavric, Antonio Patras, Irina Patras, Radu Vanca si Razvan Voncu impartasesc care au fost pentru ei cele mai interesante lecturi in anul care a trecut.
Tema saptamanii in ‘Dilema Veche’ este Bucurestiul, capitala noastra atat de iubita si de plina de contraste. Ca optimisti din fire am remarcat argumentul Iaromirei Popivici cu titlul ‘Bucurestiul nou si bun’: ‘Iată, veţi spune, tocmai acum, cînd Hala Matache, încă un simbol al vechiului Bucureşti, e ameninţată de invazia noului (Bdul Uranus), v-aţi trezit, nu se ştie de ce, să faceţi un dosar tematic despre… ce e nou şi bun în Bucureşti. Cînd mergi pe stradă şi pe tot mai multe case scrie „Atenţie, cade tencuiala!”, cînd numărul construcţiilor nu tocmai legale şi nu tocmai estetice creşte şi cînd se găsesc modalităţi tot mai ciudate de a păstra vechiul (de genul un colţ de faţadă într-un bloc nou) pare absurd să ne vină o astfel de idee. Ţara arde şi Dilema (veche) se piaptănă… Şi totuşi, şi totuşi… E aşa, dar nu e numai aşa. S-au întîmplat, în oraşul nostru încă iubit, şi lucruri bune, din ’90 încoace. E adevărat că vizibil şi neplăcut mai puţine decît cele rele. Şi, mai ales, s-au petrecut într-un mod nesistematic. Cele bune – de la case de locuit la restaurante, magazine, spaţii verzi sau proiecte artistice – au apărut ca iniţiative private, pe ici-pe colo, fiecare cînd a putut.’
In rubrica de film a ‘Dilemei’ Andrei Gorzo scrie sub titlul ‘Mitologie’ despre unul dintre filmele pe care le-am remarcat si noi in perioada cursei pentru Oscar-uri dar care in final a fost ocolit de premii in ciuda calitatilor sale – ‘Adevăratul curaj / True Grit (SUA, 2010), de Joel şi Ethan Coen: ‘Unul dintre deliciile cele mai rafinate ale filmului – felul aspru şi totodată elaborat-curtenitor în care vorbesc personajele – vine din carte; ce fac Coenii este să-l rafineze suplimentar, totodată încurajîndu-şi actorii să adopte voci cu accente cît mai puternice. Seva regional-folclorică a filmului e consistentă (rivalitatea regională e o sursă de ciorovăială între şeriful din Arkansas şi ranger-ul din Texas, iar faptul că în Războiul Civil au luptat amîndoi de partea Sudului, dar în facţiuni diferite, constituie o altă sursă) şi consistenţei ei i se datorează o parte din succesul sudurii dintre laturile comic-dizgraţioase ale eroilor şi laturile lor nobile. Peisajele muntoase sînt severe şi nepoetice, deşi oferă, la un moment dat, o privelişte suprarealistă – apariţia unui cal purtînd în şa ceva ce pare a fi un urs -, iar marea probă regizorală a westernului, şi anume crearea de suspans prin exploatarea cantităţii mari de spaţiu (prin repartizarea actorilor în cadru la distanţe mari unii de alţii), e trecută cu brio de Coeni.’
In ‘Observatorul Cultural’ apare sub semnatura lui Geo Serban o interesanta relatare despre Paul Paun, una dintre personalitatile avangardei romanesti din perioada interbelica si modul in care el este amintit in arhivele Mariei Banus. Este vorba despre o reevaluare a unui avangardist aproape uitat in valtoarea deceniilor scurse de la momentul aparitiei sale pe scena literara: ‘Tot blîndul Sașa Pană, consecvent dorinței de a promova orice răzmeriță juvenilă împotriva rutinei și a prejudecăților conservatoare, îi rezervase lui Paul Păun un spațiu limitat în Antologia avangardei (1968). Este evidentă o anumită sfială, o reticență ușor de înțeles, în condițiile statutului prohibitiv aplicat, la data respectivă, oricui alesese soluția emigrării. Iar Paul Păun era stabilit în Israel de ani buni de zile.’
(Dan)
Iata Programul din saptamana 4-10 martie 2011 al Noului Cinematograf al Regizorului Roman, din care va recomand atat vizionarea productiei romanesti “Buna! Ce faci?” – Alexandru Maftei, cat si ziua de luni 7 martie, pentru filmul « Nimic personal » la ora 17 si Cineclubul Luni de Film: Invitaţi: regizorul Radu Muntean si actorii Dragos Bucur şi Andi Vasluianu, la ora 19:00 LUNI DE FILM Furia, de Radu Muntean, România, 2002.
Va invit pe situl Asteri (Centru de dezvoltare si relaxare) unde veti gasi un program foarte interesant pentru duminicile din luna martie. Si va sfatuiesc sa treceti aceasta adresa in Favoritele dvs, pentru surprizele atractive vor continua.
In perioada 3-17 martie 2011, la ICR (Aleea Alexandru nr. 38) este deschisa Expozitia de fotografie „Scriitori români. Chipuri şi taine” de Mircea Struţeanu. Imaginile a 55 de scriitori români contemporani, fotografiaţi de Mircea Struţeanu în decursul a 10 luni, compun o poveste de atmosferă, scrisă „clic cu clic“.
Tot in Luceafarul de dimineata, Calin Stanculescu, criticul de film, ne face o prezentare a aniversarii a şase decenii de la înfiinţarea Studioului de film documentar „Sahia” si ne spune: „Cred că tezaurul de film documentar poate fi valorificat prin editarea de DVD-uri, care ar ajunge la marele public cu prezentări inspirate, semnate de cunoscuţi monografi ai genului ca Laurenţiu Damian, Călin Căliman etc. Nu mai puţin, Ministerul Culturii ar trebui să nu uite acest studio care şi-a cucerit, pe bună dreptate, un renume şi pe plan mondial. Documentarele româneşti realizate astăzi de alte generaţii de regizori au şi ele multe obstacole de trecut în dialogul cu publicul”
Ei bine, iata un articol din blogosfera, care, desi nu se refera la literatura, spune mult – in cuvinte putine, despre viata noastra de astazi. Pare o chestiune minora, dar sub aspect social, psihologic si de business, este concludent.
Si iata si „cronicuta unui film anuntat”, pe care l-am vazut si despre care vom scrie si noi, „Buna! Cefaci?”. Amuzante „babutele” astea 
(Delia)
Zum a citit in ultima perioada o carte care i s-a parut cu adevarat impresionanta: Life, de Keith Richards (cu James Fox): „Toata lumea stie cine-i Keith Richards chiar daca n-a ascultat nici o secunda de Rolling Stones. E chitaristul ala uscativ, fioros, plin de cranii pe camasa, pe bandana, pe esarfe si pe degete si cu ochii machiati cu mult negru. Ala care a facut toate nenorocirile pamantului si a scapat teafar din toate. Imaginea starului rock asa cum ni-l imaginam azi, asa cum il stiu chiar si cei care nu gusta decat manelele.”
In cadrul evenimentului Social Media Summit editia de Iasi, revista Biz a anuntat rezultatele Topului bloggerilor si conturilor de Twitter din Romania, pe regiuni. Acest clasament a fost realizat de Zelist si surprinde evolutia blogoseferei si twittosferei din Romania in lunile noiembrie 2010 – ianuarie 2011. Amanunte si topul in integralitatea lui am gasit in Revista Biz. Lucruri senzationale nu apar, nici bloggeri mai putin cunoscuti, desi discutii s-au iscat ca de obicei in blogosfera romaneasca.
S-au anuntat premiile Observatorul cultural pentru anul 2011. Printre nominalizari, ne atrag atentia cativa autori sau cateva carti care ne-au impresionat sau despre care am scris si vom scrie si noi pe blogul Filme-carti.ro. Ca exemple, ii avem pe Ovidiu Nimigean, Rădăcina de bucsau, Radu Vancu, Sebastian în vis, Andrei Oișteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură. Decernarea premiilor va avea loc luni, 28 martie 2011, în „Gala Premiilor Observator cultural“, la Teatrul Odeon, de la ora 19.00.
Saptamana trecuta s-a discutat in blogosfera despre ţigani. La Micawber, citim: „E drept, cei care au propus sesiunea au pus întrebarea politiceşte corect , adică „Avem rromi: ce facem cu ei? Cu alte cuvinte, pentru ce soluţie optăm – îi asimilăm în cultura majoritară (după modelul francez, tot mai în trend acum în Europa) şi îi facem români – ori le încurajăm diversitatea şi obiceiurile atât de pitoreşti (după şablonul multicultural american).“ Amanunte la link-ul de mai sus, unde aflam ideile, parerile si gandurile despre acest subiect ale unor importanti bloggeri din Romania.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
