Marturisesc ca in primul moment credeam ca Mihai Brezeanu se refera la Bulandra anilor ’70 in articolul sau din ‘liternet’ care ne aminteste despre o alta epoca de aur a teatrului din Gradina Icoanei, a doua sau cine stie a cata din istorie: ‘Bulandra anilor ’90, sala din Grădina Icoanei, Cătălina Buzoianu, Ducu Darie, Mihai Măniuţiu, Oana Pellea, Marian Râlea, Maia Morgenstern, Mihai Constantin, Luminiţa Gheorghiu, Cornel Scripcaru, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Zoltan Octavian Butuc, Daniela Nane, Marcel Iureş, Emilia Popescu, George Ivaşcu, Andreea Bibiri, Şerban Cellea, Diana Dumbravă, Virgil Ogăşanu, Gheorghe Ifrim, Marius Iosif Capotă, Vlad Zamfirescu, Mihai Bisericanu, Şerban Pavlu, Manuela Ciucur, Ion Besoiu (şi enumerarea poate continua) formează, în amintirea aproape unanimă a celor care, atunci şi acum, nu ocolesc teatrul, unul dintre reperele luminoase cvasi-unanim acceptate. Un teatru, o sală, un deceniu, câţiva regizori, scenografi, muzicieni, coregrafi, o trupă, câţiva actori colaboratori şi un număr de spectacole. Bucuria de a avea şansa de a revedea parte dintre marile spectacole de atunci la peste 20 de ani distanţă, graţie transmisiunilor de pe pagina de Facebook a teatrului programate în plină criză a, printre multe altele, teatrului, e cu totul specială. Mai ales că e puternic influenţată de factorul surpriză: cum e posibil ca aceste înregistrări să existe şi ele să nu fi apărut până acum? Sunt cazuri în care nici actorii care au jucat în acele spectacole nu ştiau de existenţa lor! Dincolo de răspunsul la această întrebare, cred că se impune recuperarea acestor înregistrări şi punerea lor la dispoziţia oamenilor din domeniu şi publicului larg. Fie că vorbim de DVD-uri, de postare pe canalul de YouTube al teatrului sau de alte soluţii, e musai ca aceste spectacole să poată fi privite, oricând, de oricine e interesat.’
Corona sau nu, Adriana Gionea publica la PostModern lista lunara de recomandari de lectura pentru mai, si ea include 22 de titluri. Prima pe lista este cartea lui Hiro Arikawa aparuta in colectia ‘Raftul Denisei’ de la Humanitas-fiction: ‘Toţi visăm la călătorii, mai ales în aceste zile. Pentru Nana, eroul din Memoriile unui motan călător, nu există interdicţii. Doar că, spre deosebire de noi, felina visează să călătorească din exterior spre interiorul unei case. Renunţă așadar la viaţa de hoinar pentru a se bucura de legăturile stabile dintre oameni. Decizia de a deveni un motan domestic îl face pe Nana să fie mai atent la interacţiunile dintre fiinţele umane, pentru a le înţelege.’
In aceeasi colectie a aparut si ‘Catre frumusete’ a lui David Foenkinos despre care scrie Sever Gulea pe blogul ‘Libris’: ‘ Lumea artei rămâne refugiul etern neclintit și liniștitor, singurul țel capabil să ne copleșească prin vibrațiile frumuseții. Prin artă putem visa să compensăm pierderea, să uităm de noi înșine, să găsim popasul de care avem nevoie pentru a lua decizii cu potential transformator. Romanul lui Foenkinos, dincolo de a explora reacția la trauma, prin reziliență sau abandon ne proiectează o subtilă poveste despre puterea călăuzitoare, chiar și temporară, pe care o exercită frumusețea artistică.’
Pauna Oana scrie la ‘BookBlog’ despre ‘O dimineata de iubire pura’ de Yukio Mishima, aparuta in aceeasi colectie, carte despre care am scris si eu acum cateva saptamani: ‘Cartea „O dimineață de iubire pură” vorbește despre iubire în general, sub toate formele ei, dar nu oferă neapărat un final fericit. Deși căutarea și dificultățile unei relații de iubire i-ar da cititorului un fel de speranță, până la final totul se năruie mai cu zgomot sau mai liniștit.’
Nona Rapotan scrie la ‘BookHub’ despre „Parisul personal. Casa cu daruri” de George Banu aparuta la editura Nemira: ‘Parisul personal. Cartea cu daruri a lui George Banu este, în primul rând, un elogiu al prieteniei: legătura aceea trainică, de o frumusețe ireală adesea, care ne ajută să mergem mai departe, să ne redescoperim identități nebănuite sau să dăm sens unor fapte/evenimente trăite cu/împreună cu cei care au făcut darurile. Străbatem alături de autor drumurile tinereții sale, mergem până în America de Sud, unul dintre locurile sale favorite, ajungem în colțuri dintr-un Paris personal, ne întoarcem adesea în casa bunicilor sau în casa părintească, toate drumurile fiind legături firești între dăruitor, dăruit și dar. Și se simte, se respiră aproape odată cu autorul aerul iubitorilor de teatru, pasiunea pentru frumos, pentru artă, pentru oameni și pentru … prietenie. George Banu are un cult al prieteniei, printrei cei apropriați se numără și multe femei, o mărturisește chiar el, prietenie care de multe ori transcende planul fizic. Prietenia la Banu e jocul cu măștile sufletului, joc din ale cărui repetiții putem afla câte ceva despre însuși autor.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:
-”Băgău”, de Ioana Bradea
–”Scrisoarea pentru rege”, de Tonke Dragt
-”Dragă Edward”, de Ann Napolitano
-”Gândește-te că nu mai sunt”, de Adam Haslett
–”Din ce este făcut un măr”, de Amos Oz și Shira Hadad
(Sursă fotografii: PostModern.ro, Libris.ro, Bookhub.ro)
