„Henry și June”, de Anaïs Nin
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2021
Traducere: Luana Schidu
Anaïs Nin glisează pendulează în jurnalul său între autodezvăluire şi automistificare, adevăr şocant şi minciună, ambele menite să inspire cititorul. Henry şi June este primul volum din „Jurnalul dragostei“, și se focusează pe o perioadă de un an, 1931–1932, când Anaïs Nin îi întâlneşte la Paris pe scriitorul Henry Miller şi pe soţia lui, June. Autoarea se se autoanalizează cu voluptate, aproape până la extincţia oricărui alt personaj în afara propriei conştiinţe. Este o perioadă în care se produc mari transformări fizice și sufletești, ia naștere iubirea senzuală pentru Henry Miller, atracţia fatală către June, ataşamentul faţă de Hugo, soţul ei, dar ies la iveală și rămăşiţele iubirii adolescentine pentru vărul ei, Eduardo.
Anaïs Nin a început să publice în 1932 și a început cu un studiu despre D.H. Lawrence. Au urmat câteva volume de povestiri, „Winter of Artifice”/„Iarna trucurilor” (1939), „Under a Glass Bell”/ „Sub un clopot de piatră” (1944), de romanul „Cities of Interior”/„Oraşele din interior” (1959) şi de scrieri erotice. Jurnalele lui Anaïs Nin sunt publicate în formă cenzurată din 1966, mai întâi cele şapte volume care acoperă perioada 1931-1974, editate până în 1980, apoi şi cele patru volume ale „Jurnalului timpuriu”, 1914-1931 (editate între 1980 şi 1986). Din anii ’90, jurnalul începe să apară necenzurat, într-o serie intitulată „Jurnalul dragostei”, din care fac parte caietele „Henry şi June” (1989), „Incest” (1992) sau „Nearer the Moon”/ „Mai aproape de lună” (1996). O ecranizare a jurnalului „Henry şi June” a apărut în 1990, în regia lui Philip Kaufman, cu Maria de Medeiros (Anaïs Nin) și Uma Thurman (June Miller).
Viața lui Anaïs Nin este centrată acum pe explorarea în profunzime a sinelui, în tandem cu erotismul și pasiunea pentru psihologie. Jurnalul demontează preconcepţiile asupra vieţii de cuplu, fidelităţii, căsătoriei sau iubirii senzuale; Henry, June și Anaïs conturând personaje puternice și contradictorii, niciunul fiind ceea ce pare la prima vedere. Frapează originalitatea analizelor, modificarea continuă a raporturilor și rezultatele sondajelor interioare.
Atunci când îi cunoaște pe Henry Miller și pe June, Anaïs este impresionată de frumusețea celei din urmă și dezvoltă o veritabilă pasiune pentru ea. În paralel, Henry îi apare un personaj demn de milă, neatractiv. Pe măsură însă ce petrece din ce în ce mai mult timp cu el, încep să-și citească reciproc textele și lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Anaïs începe să se ascundă de soțul ei, deși menționează că acesta rămâne adevărata ei dragoste, și se lansează într-o aventură sălbatică în compania lui Miller. Profitând de plecarea lui June din oraș, cei doi sunt aproape nedespărțiți și încep să se influențeze nu numai sexual, ci și la nivel de scriitură. Pe fondul acestei noi relații, prin intermediul căreia Anaïs descoperă lucruri noi despre sine, relația cu soțul ei începe să se deterioreze.
”Ai dreptate, într-un anumit sens, când vorbești despre onestitatea mea. Un efort fac, în orice caz, cu obișnuitele retractări omenești ori feminine. Să retractezi nu e feminin, masculin ori ipocrit. E spaima în fața distrugerii obsolute. Va muri oare ce analizăm noi inexorabil? Va muri oare June? Va muri dragostea noastră, brusc, instantaneu, dacă tu o vei caricaturiza? Henry, prea multă cunoaștere e periculoasă. Tu ai o pasiune pentru cunoașterea absolută. De asta oamenii te vor urî.” (pg. 67)
Anaïs Nin iubeşte pasional, eliminând convenţiile şi pudorile. Dragostea aceasta se împarte între Henry Miller, pentru geniul şi senzualitatea lui, June Miller, pentru frumuseţe şi mister, Hugo, soţul ei, pentru tandreţea cu care o protejează. Mai este desigur și Eduardo, vărul de care a fost îndrăgostită în copilărie, pentru farmecul lui de efeb, dar fantasmele erotice nu se opresc aici. Scriitoarea se autoeducă în jurnal, încearcă să-și înțeleagă pornirile și motivele pentru care nu e niciodată complet satisfăcută de cei din jur. Mizând pe bunătatea și inocența ei aparente, reușește să atragă ușor, să influențeze, dar și să se descopere.
”Gândurile mele, ca un elastic, sunt întinse până la cel mai tensionat punct. Cu Henry nu discut până în profunzimea lucrurilor. Nu e un Proust, care să tărăgăneze și elaboreze. El e în mișcare. El trăiește în vijelii. Vijeliile îmi plac la Henry. Aș putea să stau o zi întreagă după o vijelie și să-mi conduc barca încet de-a lungul sentimentelor de care el face risipă.” (pg. 109)
Rafinată, mică și modestă inițial, își extinde fascinația și se transformă cu fiecare nouă experiență și cu fiecare nouă pagină scrisă. În paralel, și Miller este parte din proces, Anaïs ajunge să îl obsedeze nu numai datorită erotismului, ci și la nivel psihologic, iar fascinația pe care o produce asupra lui determină și modificarea scrisului. Simțind nevoia de a se confesa unei persoane obiective, Anaïs apelează la ajutorului psihanalistului Dr. Rene Allendy. În timp însă ce încerca să-i dezlege nevrozele sexuale, ajunge să încerce să o determine să renunțe la Miller și devine el însuși pretendentul ei.
”Allendy vorbește despre a-mi găsi adevăratul ritm. A dezvoltat această idee dintr-un vis vizual pe care l-am avut. Din câte își putea da seama, studiindu-mă, eram în mod fundamental o cubaneză exotică, cu farmec, simplitate și puritate. Tot restul era literar, intelectual. Nu e nimic rău în a juca roluri, cu excepția faptului că ele nu trebuie luate în serios. Eu însă devin sinceră și merg până la capăt. Și apoi devin stânjenită și nefericită. Allendy mai crede că interesul meu pentru perversiuni este o poză.” (pg. 185)
Anaïs Nin este atrasă de tragedie, încearcă să îi facă geloși pe bărbații de lângă ea și uneori îi rănește doar pentru a-și testa propriile limite. Jurnalul scoate la iveală un „paradis interzis”, pe care scriitoarea nu se teme să îl exploreze în profunzime, fără teama unor judecăți din partea celorlalți. Îmbrățișează cu entuziasm eliberarea sexuală și o consideră veritabilă căutare a adevărului personal. De multe ori textul apelează la un spectru larg de emoții, tensionate și interesante, fără a prezenta vreo concluzie, dar asta nu diminuează frumusețea jurnalului, o mărturie specială despre relația dintre Henry Miller, unul dintre cei mai apreciați și controversați scriitori americani, și Anaïs Nin, amanta de mătase a literaturii.
„Oamenii civilizați nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un soi sau altul. Vorbim despre ele, le evocam întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în viețile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sunt un fel de reziduu al mintilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin și care ne-au vorbit pe gât aceste interdicții, deghizate în morală și religie.” (Henry Miller)
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: humanitas.ro, folamour.fr)
