Oscar si Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt

Oscar si Tanti Roz (Oscar et la Dame Rose -2002), de Eric-Emmanuel Schmitt
Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2006
Traducere din limba franceza de Paola Bentz-Fanci

Henry James spunea ca scopul unui roman este : « sa ajute inima omului sa se cunoasca pe sine insasi ».

Am citit in ultima vreme mai multe romane care trateaza problemele bolii si ale mortii apropiate si emblematic a fost din acest punct de vedere « Marti cu Morrie », despre care mi-am impartasit gandurile pe acest blog.La fel a fost si cazul romanului « Scafandrul si fluturele » al lui Jean-Dominique Bauby (Ed. Humanitas 2008 in traducrea Lidiei Bodea) – o veritabila si cutremuratoare dovada a vointei si talentului unui spirit golit in totalitate de orice capacitate fizica, un spirit condamnat la nefiinta, dar salvat intru posteritate.

De adata aceasta, emotionanta poveste a micutului in varsta de numai 10 ani, condamnat la pieire de o nemiloasa leucemie, cu care facem cunostinta in ultimele lui zile – atat de crud si putin numarate, rafineaza cu multa delicatete, duiosie si sensibilitate atat impactul ideei de moarte, acceptarea acestei treceri atat de catre cel ce o va face cat si de catre cei ce mai raman, dar si problematica credintei in Dumnezeu.

In cazul lui Oscar, zana buna, infirmiera voluntara, Tanti Roz (numita astfel dupa culoarea halatului de spital pe care il poarta) reprezinta caldura, bunatatea, intelegerea , intelepciunea si prietenia – reprezinta “indrumatorul” care il invata cum trebuie traita din plin fiecare zi din viata, astfel incat intr-un timp scurt sa poata acumula o gama intreaga de experiente si simtiri, sa-si implineasca dorintele si visele fiecarui deceniu de trai. Prin echivalarea – din zori si pana in seara – a unei zile din scurta viata pe care o mai are de trait, cu un parcurs de zece ani din existenta viitoare reala , care ii este refuzata de boala nemiloasa, Oscar creste, evolueaza, se intelepteste si isi umple sufletul si mintea cu toatele datului unei fiinte umane implinite.

Si calea spirituala pe care o deschide Tanti Roz in fata lui Oscar este credinta simpla, curata si din ce in ce mai profunda in Dumnezeu, un Dumnezeu “prieten”, dispus sa ii implineasca cate o dorinta in fiecare zi, gata sa il invete tot ce se poate sti despre rabdarea si curajul de a trai frumos, chiar si numai acele cateva zile ce ii mai sunt date. Oscar incepe sa ii scrie in fiecare seara cate o scrisoare acestui Dumnezeu – prieten, incheind de fiecare data cu “te pup” – exact ca si unui prieten! Covarsitor de emotionante pagini! Iata cateva exemple:

“Dumnezeu are un fel special de a-i vizita pe oameni El ii viziteaza in gand. In spirit. (…)Te pup. Pe maine, Oscar”
“Draga Dumnezeu, Gata, m-am casatorit. Suntem in 21 decembrie, merg pe 30 de ani si sunt insurat”

Despre Suferinta si Viata:
” Nimeni un poate trai fara suferinta, Oscar. Nici Dumnezeu, si nici tu. Nici parintii tai si nici eu. Suferinta fizica o induri. Pe cea morala ti-o alegi.Nu de tine le e frica, Oscar. Ci de boala.
– Boala face parte din mine. De ce trebuie sa se poarte altfel numai fiindca sunt bolnav? Un stiu sa iubeasca decat un Oscar sanatos? (….)
– Stii, Oscar, intr-o zi o sa mori. Dar parintii tai vor muri si ei.
– Vrei sa spui ca la “Viata” un exista solutie?
– Vreau sa spun ca la “Viata”exista mai multe solutii, prin urmare ea n-are solutie.
– Dupa mine, Tanti Roz, singura solutie la viata este sa traiesti ».

« Mi-am dat seama imediat ca venisesi. Si ca-mi dezvaluiai secretul, marele tau secret: priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara. Iti multumesc, draga Dumnezeu, ca ai facut asta pentru mine. Este ca si cum m-ai fi luat de mana si m-ai fi dus in miezul tainei ca sa o cuprind cu mintea. Iti multumesc. Pe maine. Te pup, PS Dorinta: Ai putea sa mai faci o data chestia asta si pentru parintii mei? Tanti Roz cred c-o stie deja. Si pentru Peggy, de asemenea, daca ai nitel timp…”

“Draga Dumnezeu. O suta zece ani. E mult. Cred c-am inceput sa mor. Oscar”

Fraza finala a nuveleieste plina de o duiosie, o iubire si o intelegere sfasietoare: “Pana in ultima clipa el a fost cel care a vegheat asupra noastra, si nu invers.”

Inca o lectie de viata si intradevar aceasta nuvela isi atinge scopul: « sa ajute inima omului sa se cunoasca pe sine insasi ».

Eric-Emmanule Schmitt este un fin cunoscator al sufletului uman si cu precadere al copilului, adolescentului, tanarului – asa cum rezulta si din “Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran”, “Milarepa”, “L’enfant de Noe”. Recomand vizitand website-ul autorului:
http://www.eric-emmanuel-schmitt.com/en/portrait_en.php?oesec_id=2

Si neaparat, faceti-va timp si mergeti la Teatrul Bulandra, care ofera un spectacol de neuitat in regia lui Chris Simion :
http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/oscar.php
http://www.realitatea.net/oscar-si-tanti-roz-solutia-pentru-frica-de-moarte-vezi-video_704202.html

Sa un uit ecranizarea “Oscar and the Lady in Pink” – 2009, in regia chiar a lui Eric-Emmanuel Schmitt, actori: Amir, Michelle Laroque, Max von Sydow si muzica Michel Legrand
http://oscaretladamerose.com/