„Mircea cel Mare (zis „Cel Bătrân”) și luptele sale cu turcii”
În povestirea lui Neagu Djuvara
Cu ilustrațiile lui Radu Oltean
Editura Humanitas, București, 2018
Ediția a patra
De ce Mircea cel Mare, de ce Mircea cel Bătrân? Motivul acestor denumiri este lămurit de Neagu Djuvara încă de la începutul cărții, atunci când discută cine a fost Mircea, domnitorul Țării Românești între 1386 și 1418:
„La Rovine, Mircea era foarte tânăr. „Cel Bătrân” i s-a zis în veacurile următoare, când au ajuns în scaunul Țării Românești și alți domnitori purtând (sau luând la înscăunare) acest nume. Atunci când se pomenea de primul voevod Mircea, de marele Mircea, i se spunea „cel Bătrân”, adică „cel Vechi”, cel din vechime. Asta înseamnă „cel Bătrân”. Să știți, de asemenea, că datorită înfăptuirilor și a nobleței caracterului său i s-a mai zis și „cel Mare”: Mircea cel Mare. Veți judeca și voi, din povestirea care urmează, dacă e vrednic să i se spună astfel.” (pag. 5)
Domnia de 32 de ani a lui Mircea cel Mare este analizată de Neagu Djuvara și spusă pe înțelesul celor mai mici, pornind de puținele informații documentare clare care există la această dată, dar sintetizate aici mai bine și explicate în contextul unei epoci tulburi, în care turcii au ajuns pentru prima oară la porțile Europei, amenințând întreaga creștinătate, care spera ca aceștia să fie opriți de români sau de sârbi sau de bulgari, înainte să răzbată spre Occident.
Așadar, cine era Mircea cel Mare și ce rol a avut acesta în oprirea expansiunii otomane? Într-un arbore genealogic excelent desenat de minunatul Radu Oltean (despre ale cărui splendori am scris și voi mai scrie), descoperim cât de aproape a fost Mircea de întemeierea Țării Românești – Basarab Întemeietorul a fost străbunicul lui Mircea, iar meritul lui Mircea este de a fi organizat mai bine țara, ducând-o și la cea mai mare întindere a sa, și a întreținut un sistem diplomatic complex, care i-a permis să-și mențină mult timp țara unită.
Dar cel mai important a fost că Mircea a fost și în centrul politicii europene a acelor timpuri, preocupată, cum spuneam mai sus, de expansiunea otomană. Turcii ajung atunci vecini cu românii la Dunăre și era de așteptat ca primele atacuri să survină rapid, asupra unei țări bogate în grâne și hrană, cu o armată tot mai puternică, pentru ca drumul spre Transilvania și Ungaria să fie mai ușor de parcurs. Așa că are loc marea bătălie de la Rovine (probabil undeva pe Argeș) din 1395, în care Mircea este învingător în fața lui Baiazid. Pentru ca turcii să se răzbune un an mai târziu, la Nicopole, în ultima cruciadă a creștinătății, unde sfaturile experimentatului Mircea nu au fost luate în calcul de cruciații vest-europeni.
Iată câteva fațete ale unei domnii complicate, într-o perioadă tulbure a istoriei Europei, iar povestea acesteia trebuia spusă și cunoscută, într-o formulă care poate fi înțeleasă cu ușurință atât de adulți, cât și de cei mici. „Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii” este un album istoric ce își merită locul în bibliotecile copiilor și adulților, atât pentru informațiile pe care le aduce, cât și prin calitatea ilustrațiilor realizate de Radu Oltean.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Prăvăliacucărți.ro, Libris.ro)
