Mananca, roaga-te, iubeste, de Elizabeth Gilbert

Mananca, roaga-te, iubeste, de Elizabeth Gilbert
Editura Humanitas, Bucuresti, 2008
Traducere de Alexandra Ghita

O fosta colega de munca spunea ca viata e ceea ce se intampla in timp ce noi stam la birou. Elizabeth Gilbert i-ar fi dat cu siguranta dreptate. Ar fi sustinut-o argumentand ca mancarea la caserola, comandata de la diverse restaurante, nu e mancare adevarata, ca tastatul la calculator nu prea te ajuta sa fii in contact cu divinitatea din interiorul tau si ca cele mai pretioase clipe din viata ta ar merita mai mult traite alaturi de persoana iubita.

Mananca, roaga-te, iubeste reprezinta memoriile unei new-yorkeze, iesita dintr-un divort urat, trecuta printr-o relatie cu sad end, in stare de depresie, care decida sa isi ia lumea in cap, mai exact Italia, India si Indonezie, pentru a se (re)descoperi pe sine. Intalneste extazul gastronomic in peninsula europeana, pe cel spiritual intr-un ashram indian si pe cel sentimental in mica insula Bali.

Anul sabatic al autoarei se incadreaza intr-un trend adoptat de din ce in ce mai multe persoane. La origine, un obicei evreiesc, apoi statut acordat in special profesorilor pentru a se ocupa de cercetare si pentru a-si scrie cartile, aceasta pauza de calatorie incepe sa fie adoptata si de oameni obisnuiti care se hotarasc sa caute intelesuri in tari exotice. Paradoxal, rezultatul unei astfel de pauze este ca ajungi sa constati ca ceea ce cautai in tot acest timp se afla foarte aproape, langa sau chiar in tine.

Desi o prietena mi-a recomandat-o cu caldura acum multe luni si desi mi-am cumparat-o cadou de Craciun, a ramas in biblioteca multe luni, deoarece nu mi-a placut inceputul si am abandonat-o repede. Ceea ce m-a convins sa o citesc a fost trailerul adaptarii in care va juca Julia Roberts sau, mai degraba, tune-urile melodiei Dog Days care acompaniaza filmul de promovare.

Revenind la carte, am citit-o repede; am savurat partea dedicata Italiei, e genul de scriitura care te determina sa te duci la bucatarie si sa te apuci sa gatesti. Trecand mai departe la partea spirituala, care se petrece in India, desi ar fi trebuit sa fie mai profunda, nu a reusit sa miste mare lucru in mine. In aceasta treime a cartii, autoarea se plange de faptul ca multi autori folosesc adjectivul indescriptibil pentru a transmite sentimentele din timpul revelatiei divine. Elizabeth Gilbert se incapataneaza sa gaseasca cuvintele potrivite si pe alocuri ii iese. In ceea ce priveste a treia parte, se poate observa ca autoarea s-a indragostit si a avut alte prioritati, pentru ca faptele povestite sunt banale, ca cititor nu am resimtit toti fiorii pe care autoarea e clar ca incearca sa ii transmita.

Mananca, roaga-te, iubeste este o carte ce merita citita prin prisma experientelor relatate, prin faptul ca e un indemn simplu (prea simplu in anumite puncte) de a privi in jurul tau si de a te face sa te intrebi care sunt lucrurile importante in viata ta si ce anume iti doresti pentru a fi fericit. Poate nu e nevoie sa pleci din fata calculatorului in jurul lumii pentru a-ti da seama de aceste lucruri, dar cu siguranta merita sa faci o calatorie in jurul inimii.