Magia in istoria intelectuala a Europei, de Lynn Thorndike
The Place of Magic in the Intellectual History of Europe (1905)
Editura Herald, Bucuresti, 2010
Traducere din engleza si ingrijire editie: Alexandru Anghel
Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.
Pornind de la ideea ca „pentru oamenii din trecut – nefiind important acum cu cat timp in urma – magia insemna mult mai mult decat punerea in scena de dragul distractiei a unor trucuri inteligente, care, oricat de enigmatice ar fi fost, ei stiau destul de bine ca erau bazate pe iluzie si decptie. Pentru ei, magia exista cu adevarat”, idee exprimata in capitolul „Magia: originile si raporturile ei cu stiinta”, Lynn Thorndike – istoric american specializat in „stiinte medievale si alchimie”, isi gaseste ca punct de plecare al lucrarii de fata, „Istoria naturala” a lui Plinius cel Batran, deoarece „continutul sau variat sugereaza practic toate temele” din capitolele urmatoare.
Prin urmare, pornind de la istorie si filozofie si de la experienta stiintifica redusa a lui Plinius, ajungem la „discutia” sa despre magie, acolo unde el isi exprima convingerea ca „dezvoltarea magiei si a medicinei au fost paralele si ca ultima se afla acum intr-un pericol iminent de a fi coplesita de prostiile magiei, care i-a facut pe oameni sa se indoiasca de proprietatile medicinale ale plantelor.” Si totusi, aflam ca Plinius atribuie plantelor puteri miraculoase, la fel ca si animalelor si Thorndike ne ofera numeroase exemple in acest sens, citate din Istoria naturala. Plinius insa ajunge si la puterile magice ale omului, ca membru si acesta al regnului animal. El vorbeste despre oameni „ai caror ochi pot exercita o vraja puternica”, despre „altii care umpluu serpii de spaima” si pana la urma chiar accepta si „puterea cuvintelor si a incantatiilor omului”. Asadar, Plinius „credea in posesia unor proprietati magice de catre aproape toate varietatile de substante terestre”. Si de aici incolo, Plinius ajunge la Univers, despre care sustine ca este o divinitate „sfanta si vesnica, uriasa, totul in toate – deopotriva ea insasi este cu adevarat totul”.
In continuare, lucrarea lui Thorndike ne conduce spre cunoasterea antecedentelor credintei in magie in Imperiul Roman – „etapa timpurie care a combinat magia cu stiinta si filozofia la fel de mult, daca nu mai mult decat perioadele de dupa aceea”. In acest sens, autorul este interesat mai ales sa „ cerceteze daca in filozofia grecilor au existat teorii care sa incurajeze credinta in magie in epocile ulterioare”, analizand doctrina lui Pitagora, teoriile lui Democrit si Hipocrat, gandirea lui Aristotel.
Reiese un lucru extrem de clar: „nici filozofia, asemeni stiintei, nu s-a opus unor tipuri de magie” – si aici autorul releva faptul ca „neoplatonismul, cea mai proeminenta scoala de filozofie din imperiu, i-a facut pe oameni sa creada in magie poate intr-o masura mai mare decat oricare alt sistem clasic anterior.” In paginile capitolului „Credinta in magie in Imperiul Roman” sunt numeroase exemple ale impletirii medicinii, studiului si normelor sale de aplicare, cu explicatii ale manifestarilor magiei si asa ziselor vrajitorii. Autorul releva si faptul ca un invatat precum Seneca „pare sa considere cercetarea stiintifica ca pe un fel de exercitiu religios”, Seneca conferind „un caracter sublim si divin” fortelor naturale.
Incheind partea lucrarii sale dedicata Imperiului Roman mergand pana la ultimul secol al sau,, autorul trage concluzia: „Cat de mare a fost ponderea magiei (in viata intelectuala a epocii) nu putem spune cu certitudine, insa putem afirma fara nicio indoiala ca a avut o insemnatate destul de mare incat sa merite atentia invatatilor acelor vremuri.”
Ultima parte a lucrarii lui Thorndike, numita „Magie si Stiinta Medievale in secolul al XVII-lea” analizeaza preluarea elementelor identificate in filozofia si stiinta premergatorilor si dezvoltarea lor in spatiul european medieval si pentru mine acest capitol de numai cateva zeci de pagini a fost deosebit de interesant, prin puterea de sinteza, dar si prin analizarea unor exemple- printre care acela legat de Isaac Newton si manuscrisele sale referitoare la magie.
Lynn Thorndike ofera in acest volum instrumentele necesare pentru a intelege pozitia si rolul magiei – deopotriva stiinta, arta, dar si altceva, cu mult mai subtil – poate credinta sa fie…in dezvoltarea societatii umane, in raport cu spiritualitatea si gandirea europeana. Si pentru cei profund interesati de acest subiect, bineinteles, cartea este doar un punct de pornire a urmatoarelor lecturi.
1 comment