„Librăria uitată din Paris”, de Daisy Wood
Editura Corint Fiction, București, 2024
Traducere din limba engleză de Doina Tătăran
În contextul unui timp umbrit aproape în totalitate de zvonurile unui război aducător de crunte suferinţe, am fost tentaţi adesea să tresărim cu teamă, în vreme ce mintea se lăsa din ce în ce mai mult acaparată de ştiri şocante care, guvernate de senzaţional, păreau, nu de puţine ori, să îşi piardă veridicitatea. Şi nu mică ne-a fost, poate, mirarea, în faţa unor fapte mult desprinse din noianul de drame ale secolului trecut, când tihna lumii s-a cutremurat în faţa zgomotelor Războaielor Mondiale, pe care marile minţi aflate la putere le vedeau ca pe soluţiile optime ale restaurării sociale, ca pe o cale a progresului şi a prosperităţii, dar care s-au transformat, inevitabil, în teatre vii, înţesate de interminabile scene ale haosului şi durerii.
Căci trecând cu privirea dincolo de şoaptele paginilor şi jocul semnelor negre scrijelite pe pagini albe, ne-a fost dat să poposim şi prin Paris, oraşul celebrelor poveşti scăldate în izvoarele iubirilor şi luminilor. Dar de această dată, fiecare piatră ne conectează minţile la ritmurile şi vibraţiile unui cânt sfâşietor, desprins din acel obsedant şi implacabil marş al timpului scufundat în moarte. Iar pe acordurile lui, dragostea tinde să îşi vestească, la rându-i, durerosul cânt de lebădă, înlocuit acum cu o plonjare fără de voie într-un ocean întunecat, în care chiar şi cel mai mic zgomot se arată periculos, vestind că împietrirea inimii a devenit cea mai bună monedă de schimb pentru păstrarea vieţii.
Şi în vreme ce fiecare pas devine un salt mortal printre jocurile politice şi printre privirile înţesate de ură, un vis se naşte, îmblânzind parcă dorurile şi speranţele terifiate în faţa unui viitor periculos. La început, el prinde viaţă într-o librărie – un spaţiu primitor, un adăpost cald iarna când va ninge şi plăcut vara, când adierea va aduce prin ferestrele deschise mirosul de pâine coaptă (…) din piaţă, iar mai pe urmă un sălaş al vindecării acelor răni care au transformat omenirea într-un batalion de victime colaterale, rămase încremenite şi neputincioase în faţa suferinţelor şi a morţii.
Dintre foşnetele cărţilor interzise şi freamătul secundelor, o rază blândă de lumină tinde să spargă bariera timpurilor, asemenea oricărui alt A fost odată, menit să redeschidă portalul greu al acelor istorii pe care nu le-am trăit dar care, prin iminenta repetare, caută să ne transforme în martori şi cunoscători atenţi ai lumii de astăzi. Căci ceea ce trebuia să fie doar o călătorie plină de romantism prin Parisul zilelor noastre, se transformă într-o veritabilă descindere într-un trecut condamnat la o veşnică tăcere. Şi aşa se face că, în ziua de luni, 4 iulie 2022, Librăria uitată din Paris şi-a redeschis porţile, mai pregătită ca niciodată să îşi declare victoria în faţa unei rătăciri prin anonimat. De dincolo de formulele magice şi de mirajul ficţiunii, povestea va dăinui, fără îndoială, ca orice alt răspuns vindecător al unor vremuri în care se făcea că peste tot existau oameni care aveau nevoie de ajutor, odată ce deschideai ochii şi găseai curajul să nu întorci privirea.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.harpercollins.com/, https://www.facebook.com/corint.editura.)
