”Flăcări, foc, arderi interioare în raportul verbal-vizual. Eseuri despre artă și literatură”, de Simona Ardelean
Editura Adenium, Iași, 2014, 288p.
O cercetare în primul rînd tematică, fără a privilegia detinele și circumstanțele politice ale scriitorilor și artiștilor, dar, pe de altă parte, deloc insensibilă pentru determinările social-istorice, are în centru, cu mijloacele literaturii comparate, tema focului (a flăcării), în multiplele ei determinări, de la erotism la pasiune sau credință. Ce determină această alegere și nu alta este premisa acestui studiu, în care Bachelard, Faure, Stephan J. Pyne, dar și Liviu Rusu (Eseu despre creația artistică) sînt repere constante, lalolaltă cu bibliografii specifice.
Alăturînd epoci și stiluri diferite, descoperind identități acolo unde o privire monotonă nu ar fi înregistrat decât asemănări, cartea Simonei Ardelean reface o bună parte din sinteza vizual-verbal, comună începuturilor artei, într-o istorie ce pornește de la epoca barocului și din aria hispanică, pentru a ajunge pînă în prezent.
Patru studii de caz constituie materia volumului: Nikos Kazantzakis și El Greco, ambii născuți în Creta (parte a Imperiului otoman, respectiv a Veneției) insulă care este, după unul dintre comentatori, „inima Greciei”, patrie a romanului Raport către El Greco; Lion Feuchtwanger și Francisco Goya (Capriciile), cel mai amplu capitol, care pornește de la romanul scriitorului german, Goya sau drumul spinos al cunoașterii, despre modele în viață; Rainer Maria Rilke și Auguste Rodin: mai mult decît o înrudire tematică, o adevărată colaborare, ce izvorăște din admirația pe care poetul i-o purta sculptorului, frecventîndu-i atelierul, la începutul secolului trecut, și scriind o monografie despre artist (1903). În fine, Mario Vargas Llosa și Paul Gaugain, o asemănare bazată pe flacăra pasiunii, pe simbolistica focului, a combustiei erotice, dar și pe originile lor peruane, pornind de la romanul Paradisul de după colț de Llosa, care descrie lumea pictorului.
Îi unește, în plus, spațiul mediteranean, loc de formare pentru cel puțin unul din fiecare pereche de artiști dintre cele de mai sus: Creta, Spania (Toledo) sau sudul Franței, iar corespondețele operă – loc sau imaginar – biografic sînt analizate de Simona Ardelean cu evident talent, schițînd sau sugerînd interpretările potrivite. Motivația scrisului este pertinentă: „Pentru fiecare pereche în parte am procedat în capitolele următoare la analiza unui text principal în care este evidenţiată afinitatea electivă. Nu ne-am oprit neapărat asupra unei analize stilistice minuţoase, ci am încercat să suprindem mai degrabă locurile comune de identificare ale motivului ales – flacăra. De asemenea, deoarece am vorbit în egală măsură de opere plastice (şi sculpturale în cazul lui Rodin), am făcut o analiză tematică globală a imaginarului pentru fiecare artist în parte şi, unde ni s-a permis, ne-am oprit asupra unor producţii particulare”.
Cîștigător al concursului de debut al Editurii Adenium, secțiunea Eseu, volumul Flăcări, foc impune un nume în comparatistică; o considerabilă secțiune bibliografică arată nivelul academic al lucrării semnate de Simona Ardelean (n. 1981), la origine o teză de doctorat coordonată de profesorul clujean Vasile Voia (2012).
