”Eram singur și fericit”, de Pawel Huelle
Editura Polirom, Colecție ”Biblioteca Polirom. Actual”, Iași, 2014
Traducere din limba poloneză și note de Radoslawa Janowska-Lascar și Mihaela Cornelia Fiscutean
La prima vedere titlul cărții poate să-ți aducă câteva zâmbete critice prin metrou, căci nu m-aș mira ca anumiți mușterii (și poate la o adică și eu aș gândi exact la fel) să-și imagineze că fata ce citește o asemenea carte nu poate decât să fi adoptat acea atitudine complet idioată, dacă mă întrebați pe mine, care denotă o independență dusă la extrem și o fericire singuratică ce nu există. Dar să lăsăm mușteriii și fata căci nu ei fac parte din povestea noastră și să ne folosim puterea de discernământ într-un scop nobil, acela de a scoate esența dintr-o carte care poate să treacă neobservată de către cei ca mine, care sunt oripilați, și-mi cer scuze aici, de cărțile care te învață cum să faci aia și cealaltă, cum să ajungi în top sau să scapi de plop.
Eram singur și fericit adună de fapt gândurile, impresiile și întâmplările unui băiețel, apoi adolescent și tânăr din Gdansk, Polonia, lucru absolut normal ținând cont că autorul Pawel Huelle s-a născut în același oraș, în 1957, unde a urmat studii filologice, iar apoi a fost angajat al federației Solidaritatea, mișcare politică care sub conducerea lui Lech Walesa a fost una din cauzele căderii comunismului în Europa Centrală și de Est în 1989. Așadar, un loc plin de istorie, care este cea mai mare curvă, și de amintiri gravate în sufletul copilului ce ia parte la istorie fără să ceară acest lucru și își conturează ideile în funcție de aceasta. Cartea curpinde 8 povestiri ce urmează evoluția naturală a unui copil, aducând în prim plan trăirile acestuia, transpuse prin ochi diferiți, de copil, adolescent și în cele din urmă, tânăr. Fiecare etapă are farmecul ei, însă se observă modificarea tonului și a gradului de inocență, precum și a prezenței fanteziei, o dată cu trecerea anilor. Huelle afirmă într-un interviu acordat Bookaholic.ro că copilăria este etapa marilor descoperiri și realizări, o etapă care într-o oarecare măsură dovedește mai multă înțelepciune și fericire decât oricare alta din viața omului.
Trebuie să spun că perioada copilăriei joacă un rol important în viața tuturor și, în special, a artistului. Copilăria este o epocă de aur în care totul este posibil. Noi acum stăm, bem cafea, discutăm, dar știm că nu este posibil să faci multe lucruri. Nu e posibilă, de exemplu, în acest moment, vindecarea cancerului. Și un milion de alte lucruri nu sunt posibile. Însă un copil știe că totul este posibil. Au loc miracole, se întâmplă minuni. Pentru el, lumea este o promisiune frumoasă, inedită, este ca o grădină minunată, unde orice e posibil. (Sursa: Bookaholic.ro)
Povestirile lui Huelle vorbesc în primul rând despre banalitatea vieții noastre, indiferent de naționalitate sau locație, despre aspecte universale ale vieții cum ar fi relația dintre o femeie și un bărbat, efectul certurilor din familie asupra copilului, greutatea de a susține familia atunci când locul de muncă este pierdut, primele scântei de iubire, despre verișorul Lucian și mătușa Ida ce nu mai țin cont de etichetă și trăiesc viața la maxim în urma expulzării lor de către sistem la marginea societății sau despre momentul în care valorile specific umane se pierd iar putere pentru recâștigarea lor nu mai există. Însă, ce m-a atras cel mai mult la aceste povești este gingășia, speranța și fantezia ce răzbat din acest copil în momentele dure oferite de prezența comunismului. Așa cum afirmă și autorul universalitatea ideilor reprezintă puterea literaturii, dar trebuie să recunoaștem că expunerea banalității unei zi, pe vreme de război, are un efect și mai mare asupra audienței. Tocmai pentru că în astfel de momente realizăm că de fapt avem tot ce ne trebuie.
Huelle are talentul de a extrage seva fanteziei dintr-un tablou banal sau mai degrabă dureros cum ar fi cel în care tatăl copilului rămâne fără serviciu, iar după câteva zile petrecute ca măturător la gară, ajunge să-și câștige existența din comerțul cu melci care, cine s-ar fi gândit, își au coloniile în special în cimitire. Dar nici episodul sacrificării și preparării porcului nu se lasă mai prejos, episod în care firescul se îmbină cu tăcerea nopții, cu scânteiele focului ce răzbat spre cer ca dovadă a afumării hălcilor de carne sau a urcării spre cer, la Dumnezeu, a victimelor lagărelor.
Autorul se bazează în special pe farmecul și puterea povestirii care are un rol primordial în crearea legăturilor dintre oameni, iar în acest context inocența copilului și puterea lui de a extrage esența dintr-un lucru banal este extraordinară. De asemenea, prin tehnica adoptată, autorul reușește să privească evenimentele din mai multe unghiuri, cu toate că naratorul este unul singur. Un exemplu în acest sens este cel al bătrânei Greta Hoffmann, de origine germană, asupra căreia se răsfrânge ura eternă față de poporul german al mamei copilului-narator. Frumusețea povestirii constă în puterea muzicii lui Richard Wagner de a uni suflete diferite sau, de ce nu, naționalități diferite, dar și semnificația și rolul în fericirea unei familii a unei mese rotunde.
Știam că îndată va începe cearta. Mama se temea groaznic de nemți și nimic nu era în stare să-i potolească frica, pe când tata nutrea cea mai mare ură față de conaționalii lui Fiodor Dostoievski. O frontieră invizibilă străbătea acum masa domnului Polaske din Zaspa și părinții mei erau separați de ea, ca atunci, în ’39, când țara copilăriei lor, cu miros de mere, de halva și de penar din lemn, în care zornăiau creioane colorate, fusese ruptă ca o bucată de postav în două părți, printre care strălucea firul argintiu al râului Bug.
În toată această învălmășeală de idei nu se pierde din vedere nici rolul providenței în haosul reprezentat de viață în general, viață care se află sub stăpânirea Satanei și despre care lui Dumnezeu probabil de mult nu-i mai pasă.
Cu ajutorul cuvântului și a povestirii, datorită puterii autorului de a se înfrâna de la repeziciunea scrierii, alocând atât timp cât e necesar pentru construirea și spunerea poveștii, scrierile lui Huelle au puterea de a ne purta în lumea copilăriei, acolo unde totul este impregnat de magie, trăire adevărată și putere. În același timp, povestirile par să reprezinte și o atenționare asupra puterii omului de a anihila magia, câștigată în procesul maturizării, distrugând orice încredere în minuni și trezindu-se în acest fel încătușat de instinctul de obligativitate.
