”Cazul marchizului dispărut. Seria Enigmele Enolei Holmes”, de Nancy Springer
Editura Humanitas Junior, București, 2019
Traducere: Ianina Marinescu
Am scris deja un articol despre una din cele mai recente producții Netflix, Enola Holmes, un film fermecător, cu actori buni, cu o intrigă destul de bine construită – cu alte cuvinte, o plăcere de urmărit. Ei bine, fiind acel gen de om care întotdeauna se apucă să citească o carte înainte să urmărească adaptările ei, am fost puțin șocat să aud că filmul este o ecranizare și o adaptare cu mult modificată a primei dintr-o serie de volume dedicate personajului principal. De ce șocat? Pentru că mi-aș fi dorit mai întâi să parcurg lumea cuvintelor lui Nancy Springer, autoarea multi-premiată a seriei Enola Holmes înainte să fiu pus față în față cu versiunea cinematografică. Chiar și așa, nu am renunțat și de cum mi-a picat în mână prima carte, am devorat-o bucuros.
Apărută la Editura Humanitas Junior, în traducerea Ianinei Marinescu, primul volum al seriei Enigmele Enolei Holmes prezintă cu simplitate și entuziasm tineresc aventurile surorii mult mai mici a celebrului detectiv Sherlock Holmes. Nancy Springer, una din autoarele cele mai prolifice pentru adolescenți și tineri, a ales să exploateze universul personajului creat de Conan Doyle, dar punând totul într-o cu totul altă lumină. Așa cum este bine, moral și căutat în ziua de azi, scriitoarea a dat naștere unei serii de cărți cu tendințe puternic feminine și feministe, fără să fie, însă, deranjantă și clișeică. Desigur, întâlnim multe fragmente cu morală clar dedicată sexului frumos și nu chiar atât de slab precum se credea. Dar toate acestea sunt descrise și povestite cu delicatețea necesară adresării unui public tânăr care poate până la vârsta respectivă nu s-a confruntat cu nedreptățile lumii. Pare că Springer vrea să-și îndemne posibilele cititoare să-și ia viața în propriile mâini, să nu se lase conduse și călcate în picioare de sexul opus și nici de așteptările sociale pe care le are lumea de la ele. Cu toate acestea, se ascunde aici și o mică urmă de ironie la adresa feminismului exacerbat și cine știe să citească printre rânduri, își va da seama că paragrafele în care Enola se plânge asiduu de modul de îmbrăcăminte pe care este obligată să-l folosească se dovedesc a obține, în cele din urmă, efectul invers la care ne-am putea aștepta.
Așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, am descoperit că filmul nu depășește cartea, ba chiar se află cu mult sub ea. Cu toate acestea, există anumite aspecte ale adaptării de pe ecran cărora le-am simțit lipsa parcurgând acest prim volum al seriei. Pelicula nu reușește să capteze acea atmosferă atât de luxuriantă a Marii Britanii și, în special, a Londrei anilor 1880-1890. Sigur că avem o abundență de imagini, dar regizorul nu a putut să surprindă fiecare detaliu pe care Nancy Springer îl descrie cu mult talent în paginile cărții sale. Cu toate că autoarea este americancă, paginile dedicate de ea cartierelor mărginașe și suburbiilor capitalei britanice sunt fermecătoare și au calitatea de a te transporta cu mare ușurință în acele locuri, datorită limbajului foarte accesibil, dar totodată plin de comparații și metafore, spre a înlesni drumul imaginației cititorilor. Regret cu adevărat lipsa unor cadre din aceste zone decăzute ale Londrei, pe care filmul le-ar fi putut recrea cu ușurință și care, cred eu, ar fi adăugat un plus de savoare și l-ar fi adus mai aproape și de seria Sherlock Holmes cu Robert Downey Jr (și nu, nu ar fi fost vorba de o copiere, ci de o subliniere a misterului, a tensiunii, atât de bine construite în paginile volumului).
Cât despre lucrurile pe care le-am simțit că lipsesc în carte și care m-au fascinat în realizarea Netflix, a fost mai ales dialogul constant pe care Enola îl are cu publicul. Desigur, și cartea lui Springer este narată la persoana I, dar aici simți mai mult ca și cum ai trage cu ochiul în paginile jurnalului intim al personajului; pe când momentele de aparté ale lui Millie Bobby Brown te ajutau să fii implicat în mod direct și personal, ca și cum ai fi un complice sau un ajutor al Enolei în munca sa de perditorian (un foarte interesant și amuzant termen aparent inventat de Springer pentru a desemna acel tip de detectiv care se ocupă exclusiv de găsirea persoanelor și obiectelor pierdute, furate, răpite etc.). În rest, nu pot decât să aplaud cu entuziasm scriitura clară, fără prețiozități a autoarei și, bineînțeles, mesajul plin de substanță, mai ales pentru perioada contemporană și pentru cititoarele de sex feminin.
Cu toate că nu tot segmentul de public cititor tânăr din România este pregătit pentru idei atât de revoluționare, să le zicem, precum cele înaintate de Nancy Springer între coperțile cărții sale, consider că romanul și întreaga serie care va apărea și la noi sunt demne de citit și merită să fie luate în seamă chiar și de adulți, căci se pot trage concluzii interesante. Cu siguranță și următoarele volume din seria Engimele Enolei Holmes vor reuși să mă și să ne capteze cel puțin la fel de mult și să ne pună și rotițele creierului în funcțiune. Căci acesta a fost doar începutul (unul în forță chiar) și deja pot să spun că, încercând să decodific cifrurile de pe parcursul romanului fără ajutorul explicațiilor autoarei, am avut câteva bătăi de cap. Ceea ce vă doresc și vouă!
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse foto: www.libhumanitas.ro, https://headtopics.com/, www.penguinrandomhouse.com)
