„Cabala și Arborele Vieții”, de Z’ev ben Shimon Halevi
Editura Paralela 45, Colecția Tradiții spirituale, Pitești, 2023
Traducere din limba engleză și note de Mihai Liță
La început, câteva cuvinte despre autor și despre expertiza sa cu privire la Cabala: Z’ev ben Shimon Halevi, cunoscut și ca Warren Kenton (1933-2020), s-a născut într-o familie de evrei sefarzi din Londra. El a fost implicat într-o muncă ezoterică de peste 60 de ani, contribuind la actualizarea învățăturilor Cabalei pentru vremurile noastre. A coordonat grupuri și a condus stagii în Marea Britanie și dincolo de granițele ei. Este autorul a 17 cărți traduse și publicate în mai multe limbi. A fost principalul tutore al societății Kabbalah.
Volumul său, publicat inițial în 1972 și revizuit semnificativ în 2009, are în centru Arborele Vieții, care constituie miezul Cabalei – simbolul metafizic bazat pe menora, sfeșnicul cu șapte ramuri descris și în Biblie, modelul său fiind privit de Moise pe Muntele Sinai, odată cu cele Zece porunci. În viziunea cabaliștilor, acest Arbore explică dinamica, structura și scopul Universului și constituie, așadar, o viziune exhaustivă a omului.
Dincolo de aspectele filosofice ale acestei chestiuni, ceea ce m-a interesat pe mine a fost istoria sintagmei, destul de bine rezumată într-unul dintre cele mai semnificative capitole ale cărții. Astfel, adevărata origine nu se cunoaște, dar „în mod tradițional, ea este asociată Cabalei, învățătura internă [ezoterică] a iudaismului”. Apoi, modelul de menorah oferit lui Moise era făurit dintr-o singură bucată de aur (metalul divin), ceea ce simbolizează unitatea Existenței, și avea două aripi și o ramură centrală (care reprezintă cele trei principii care stau la baza Existenței, simlare lui Yang, Yin și Dao din tradiția ezoterică a Chinei).
Cât despre apariția Cabalei – descrisă pe scurt ca fiind știința care caută explicațiile ascunse ale Bibliei -, se pare că aceasta era printre științele studiate la Ierusalim de către cărturarii evrei, apoi duse și traduse în biblioteca din Alexandria, iar primele scrieri despre Cabala au apărut, se pare, în secolul al II-lea d.Hr. Studiul Cabalei nu era permis oricui, iar cei care au aveau voie să o facă nu puteau să o realizeze până la maturitatea deplină, „pentru ca nu cumva aburii misticismului să-l tulbure pe căutător” – bărbatul respectiv trebuia să aibă suficientă experiență de viață și capacitatea de a gestiona și controla „cele de pe Pământ”. Așa că, în perioada clasică a Cabalei, aceasta era rezervată bărbaților căsătoriți trecuți de 40 de ani.
Apoi, doctrina a căpătat avânt în Evul mediu, atât prin scrierile Părinților bisericii (care au studiat atent texte musulmane și evreiești), cât și prin integrarea Arborelui vieții în construcțiile religioase (planul catedralei de la Chartres fiind cel mai elocvent exemplu). Treptat însă, Cabala și-a pierdut sensul mistic, pentru că a apărut Cabala populară (falși MEsia, amulete cabalistice de vânzare), a cunoscut o oarecare revigorare odată cu hasidismul fondat de Israel ben Eliezer, dar doar temporară, iar ceea ce încearcă volumul Z’ev ben Shimon Halevi este să aducă lumină asupra celor mai importante principii într-un limbaj modern, pentru că altfel „Cerul nu poate coborî pe Pământ”.
Așadar, dincolo de istoria sa, Cabala și Arborele Vieții sunt concepte religioase și filofosice care merg dincolo de înțelegerea unui cititor obișnuit. Mi-a fost destul de greu să parcurg capitolele următoare, pentru că este necesară o lectură atentă, cu creionul în mână și cu o agendă unde trebuie conspectate principalele concepte. Autorul vorbește despre elemente esențiale precum Existența Negativă, Fulgurația, Cele Patru Lumi, Triada și octava sau Scara lui Iacov, astfel încât un om care-și dorește cunoștințe superioare și amănunțite să găsească cea mai ușoară cale pentru a le aprofunda.
Arborele Vieții (și implicit Cabala) are corespondențe în toată alcătuirea lumii, de la corpul uman până la planete sistemului nostru solar, de la zeii antici grecești până la astrologie sau astrogramă. Toate acestea au un set de legi care au aceeași origine ca și Cabala, iar Z’ev ben Shimon plusează aducând ca exemplu și elemente concrete și practice a lumii moderne, precum Parlamentul, al cărui Arbore al guvernării funcționează tot în acord cu principiile cosmice, sau banii (Mamona – demonul banilor și al opulenței deșănțate în tradiția iudaică).
Este clar, așadar, că Arborele Vieții este prezent în tot și-n toate, iar atât explicațiile, cât și ilustrațiile din acest volum ne conferă această certitudine. Viziunea autorului este însă, din punctul meu de vedere, ușor exagerată, mai ales în ceea ce privește afirmația finală despre experiența directă a Divinului. Dar unele sfaturi sunt extrem de pertinente:
„Înainte de a porni în călătoria interioară trebuie mai întâi să învățăm să trăim pe Pământ, să ne raportăm la familie, prieteni și societate.” (pag. 237)
