Corectii, de Jonathan Franzen

Corectii, de Jonathan Franzen
Editura Polirom, Iasi, Editia a II-a, 2011
Traducere si note de Cornelia Bucur

Puteti cumpara cartea acum, de pe Libris.ro.

In vechea si solida traditie a romanului clasic american, ca fresca economica – sociala – politica si implicit psihologica a a destinului membrilor unei familii din middle-class, Jonathan Franzen vine insa in cartea aparuta la editura Polirom-Corectii si cu influenta europeana a marilor scriitori englezi, francezi si germani, daca ar fi sa ne gandim numai la  Thomas Mann (Casa Budenbrock), sau Romain Rolland (Jean Christophe), sau chiar Charles Dickens – si aceasta poate din cauza perioadei de timp  petrecuta in Germania  si a studiilor sale la Munchen. Si aceasta influenta europeana, dimpreuna cu buna cunoastere si perceptie a fenomenelor politice si economice dezlantuite dupa anii 90 in tarile din fostul lagar socialist aduc o culoare deosebita firului romanului, o savoare proaspata si un balans interesant intre lumile celor doua continente.

Membrii familiei Lambert sunt studiati de catre Franzen in maniera in care un entomologist isi urmareste cu maxima atentie insectele sale in relatie cu mediul, cu nevoile vietii si in etapele interactiunii intre membrii grupului pe care se focuseaza de undeva, de deasupra, analistul!

O limpede si rece concluzie, dureroasa prin fibra ei inumana in fond, este aceea ca Alfred, capul familiei Lambert, a influentat intr-un mod pervers (desi fara voia sa), carecterele si destinele tuturor membrilor acestei familii. Si aceasta deoarece „Ciudatul adevar cu privire la Alfred era ca, pentru el, iubirea nu era o chestiune de apropiere, ci de distantare.” Un animal ciudat, dopat cu o mare de doza de egoism in ceea ce priveste relationarea interumana normala – pentru ca „cu timiditatea, formalismul si crizele lui de furie tiranica, isi aparase lumea interioara atat de feroce”, dar si cu o evidenta lasitate in a-si trai viata fara zagazuri autoimpuse lui si mai ales, impuse altora.

„Corectiile” impuse de Alfred familiei sale si societatii in care traia, impreuna cu „corectiile” pe care a incercat sa i le aplice sotia sa Enid timp de patruzeci si opt de ani de casnicie, pentru ca socotea ca el gresise:  „pentru ca nu o iubise mai mult…petrecand atat de mult timp la serviciu  si atat de putin timp cu copiii…fiind atat de sceptic …fiind atat de mohorat ,,,fugind de viata … spunand nu, iar si iar, in loc de da!”, prin urmare – aceste corectii reprezinta matricea in care s-au modelat ca adulti cei trei copii ai familiei. Formarea lor sentimentala si mentala intre doi adulti cu disfunctionalitati empatice a condus la esecurile emotionale si psihologice de mai tarziu ale maturilor dotati cu talente si abilitati de netagaduit, dar sufocate intr-o incapacitate de finalizare. Pentru ca „prezenta cuiva inauntru era totul pentru o casa. Era mai mult decat un element important: era unicul element. Familia reprezenta sufletul casei. Mintea treaza era ca o lumina in casa. Sufletul era ca o cartita in viziuina ei. Constiinta era pentru creier ceea ce era familia pentru casa.” Ori, casei familiei Lambert din St. Jude ii lipsea tocmai acest suflet, focul caminului! De aceea, intr-un tarziu, pentru Albert, stapanul acestei pustietati  numita camin, vine momentul in care nici in propriul sau imperiu intim, subsolul – vesnicul taram al retragerii din implicare – nu mai reuseste sa rationeze coerent sub angoasele bolii care il apasa din ce in ce mai mult.

Traiectoriile celor doi fii Gary si Chip si al mezinei Denise sunt distorsionate profesional, sentimental si sexual sub influenta nociva parentala. Cei cinci Lamberti isi doresc dragoste, fericire, fiecare in felul sau, insa paradoxal, fiecare dintre ei ii nefericeste pe ceilalti si parca prin atingere sociala, pe toti aceia cu care se intersecteaza si interactioneaza. Nu este vorba despre destine pierdute iremediabil, ci despre – dupa cum spuneam –caractere dotate de la natura, dar asupra carora a lucrat un soi de amputare mentala si sufleteasca, care conduce in final spre neintelegrea limitelor si in consecinta spre o inadaptare dureroasa.

Ceea ce face insa Franzen cu deosebita maiestrie, este sa plaseze aceste caractere si traiectoriile lor, in conjunctura socio-economica a societatii americane, deloc deosebita dupa parerea mea de toate societatile moderne din lume. De fapt, nu pot decat sa gandesc ca aceasta fresca a familiei americane in contextul societatii americane, are un caracter transfrontalier pana la urma. Pentru ca, toate malversatiunile financiare ale marilor companii si corporatii, implicatiile legate de Fondul Monetar International si Banca Mondiala, insuficienta atentie a societatilor si guvernelor privind terorismul sub toate formele in care se manifesta, importanta profitului, aspectele consumerismului sub dopajul reclamelor, „oamenii care se cred fericiti (…) dar care in realitate nu sunt fericiti”, tragediile adevarate cauzate de violente pline de cruzime, deviatiile sexuale, drogurile, crimele,  „baronii” noilor democratii, „Dumnezeu – fiinta suprema – intr-un univers al nefiintei” si … pana la urma …chiar si „hranirea parintilor infometati” cu sufletul si viata copiilor lor …TOATE acestea sunt caracteristici ale vremurilor pe care le traim, ale societatilor in care traim, ale democratiilor pe care incercam sa le perfectionam pentru a supravietui decent – in Vest sau in Est!.

Si Jonathan Franzen, ne infatiseaza in mod stralucit din punctul meu de vedere, exact lumea in care traim, pe care trebuie sa o cunoastem si sa o intelegem in mod inteligent si vigilent. Un tot extrem de bogat documentat, cu informatii din cele mai largi domenii moderne, mergand de la pietele financiare, pana la diversitatea bucatariilor din felurite colturi ale lumii, cu tuse de satira crud-savuroasa pe alocuri, concluzia mea dupa cateva zile de lectura in care cu greu am putut lasa cartea din mana pentru a-mi indeplini sarcinile de neocolit, este ca sanatatea mentala si psihica poate ne va ajuta sa o pastram cat mai mult si pe cea fizica. Nu cautandu-ne intimitatea singuri in subsolul casei, nu fugind de realitate, nu renuntand la sensibilitate, nu reprimandu-ne emotiile, nu sugrumandu-ne iubirea si empatia – ne vom putea „corecta” viata.

Sfatul meu prietenesc este sa nu il ratati pe Johnatan Franzen, atat cu această carte, unroman „curajos si ambitios” – (Pat Conroy), cat si cu „Al 27-lea oras”, aparut in anul 2007 tot la Editura Polirom – pentru a va intregi imaginea asupra literaturii valoroase contemporane americane si universale, la un nivel intelectual si stilistic greu de egalat in lumea literara a momentului.

Si in aceea si idee a completarii imaginii scriitorului si operei sale, iata doua linkuri edificatoare din VanityFair si Goodreads.

Puteti cumpara cartea acum, de pe Libris.ro.