”Cer de plumb, o poveste despre solidaritate, curaj și supraviețuire. Viața lui Neus Catala”, de Carme Marti
Editura Meteor Publishing, București, 2015
Traducere din limba catalană de Christina Anghelina
Așa cum indică și titlul, cartea este o incursiune în viața lui Neus Catala, femeia ce a fost considerată pentru o perioadă ca fiind ultima supraviețuitoare de origine catalană a lagărului de concentrare Ravensbruck, localizat în nordul Germaniei.
Povestea lui Neus Catala, acum o femeie de 95 de ani, care după 30 de ani de exil reușește să se intoarcă în satul natal, la Guiamets, în regiunea Catalonia din Spania, este redată de către Carme Marti, licențiată în filologie catalană, cu un stil calm, duios și profund, dar în același timp apăsător, precum cerul plumburiu ce apasă temeinic asupra sufletelor noastre. Povestea lui Neus este o incursiune în viața luptătoarei pentru libertate și poate fi generalizată, fără a pierde din valoare, la povestea oricărei luptătoare dintr-un lagăr de concentrare.
Încă de mică, Neus a demonstrat un spirit liber, neînfricat. Susținută moral de tatăl ei, precum și de bunica acesteia, Neus crește cu dorința de a face lucruri mărețe și, în ciuda faptului, că resursele materiale nu-i permit să meargă la școală, Neus reușește să devină infirmieră și actriță în timpul liber, ajungând în acest fel să-și mulțumească atât dorința de a fi alături de cei care luptă pentru libertatea țării, cât și pasiunea pentru artă. În momentul izbucnirii Războiului Civil spaniol, Neus, care la acea vreme avea vârsta de 21 de ani și care deja întreprinsese câteva acțiuni de rezistență, se angajează ca soră medicală-șefă a unui grup de 182 de copii, alături de care va lua calea exilului în Franța, unde se alătură din nou trupelor de rezistență. Aici, în ciuda greutăților pe care le întâmpină, reușește în continuare să lupte pentru idealurile ei, rămânând fidelă copiilor pe care i-a adus cu ea. În această perioadă, la vârsta de 27 de ani, Neus se căsătorește cu Albert, un francez cu care se implică în multe acțiuni pentru trupele de gherilă FTPF (Franctirori și Partizani Francezi, o organizație de gherilă a Partidului Comunist Francez), ce ulterior s-au unit cu trupele generalului de Gaulle și cu Forțele de Interne Franceze. La zece luni după ce se căsătorise și chiar în ziua în care Neus și Albert aveau să plece din casa lor din Turnac, Franța, cei doi sunt ridicați de către trupele naziste și ținuți pentru o perioadă la închisoarea de la Limoges. Acest lucru se întâmpla în Noiembrie 1943. Neus trece apoi prin lagărele de concentrare de la Ravensbruck și Holleischen, ca abia în Mai 1945 să simtă din nou sentimentul de libertate și să-și potolească cât de puțin sentimentul de foame.
Întoarcerea la viață nu este un sentiment ușor pentru mândra Neus. După aproape 2 ani petrecuți în lagăr unde dezumanizarea avea loc la fiecare secundă a zilei și unde durerea cea mai mare era provocată de lipsa unor condiții de bază, de bun simț, care conferă omului statutul de ființă rațională până la urmă, întoarcerea în lumea celor vii devine o luptă. Amintirea sentimentului de foame din lagăr îngreuna adaptarea la o viață normală. Totuși, Neus găsește puterea necesară, îndârjirea, de a trece peste toate obstacolele întoarcerii și de a realiza ceea ce și-a promis și anume, de a spune tuturor povestea ei.
Carme Marti reușește să creeze mult mai mult decât istoria de viață a unei supraviețuitoare a lagărelor de concentrare. Ne aflăm în fața unui om care-și deschide sufletul și care ne invită să cunoaștem cele mai ascunse și mai dureroase momente și sentimente de care s-a lovit într-o perioadă atât de scurtă, dar care au marcat-o pentru o viață întreagă. Savoarea cărții este dată de felul în care sunt intercalate poveștile, drumul spre lagăr, realizat într-un vagon de vite, fiind drumul vieții lui Neus, povestea ei de când era mică până la momentul căsătoriei cu Albert. Senzația de foame este transpusă prin amintirea unei mese copioase la bunica ei, durerea simțită în tot corpul este alinată cu amintirea unei reprezentații de teatru, realizată de Neus când încă se afla la Guiamets. Așadar, timpul este relativ, mintea zboară dintr-un loc în altul, dintr-un timp în altul, tocmai pentru a face față durerii de nesuportat pe care omul are puterea să o creeze altui om.
