”#Rezist! Poezia”, selecție realizată de Cosmin Perța
Editura Paralela 45, Pitești, 2017
Am fost, ca atâția alții, în stradă la protestele din ianuarie-februarie 2017, ca urmare a atacului asupra instituțiilor din justiție venit din partea actualei coaliții de guvernare. Am regăsit acolo mulți dintre prietenii mei, inclusiv de pe Facebook, pentru că oamenii cu adevărat inteligenți și-au dat seama că este o măsură de onoare să fii în stradă, să protestezi împotriva unor aberații Dragnea/Grindeanu/Iordache și ceilalți.
Mă bucur că am reușit o victorie parțială și că au existat, de-a lungul lunilor ce au trecut, câteva idei de a se păstra cumva acel spirit #rezist. Una dintre idei este antologia de poezii a lui Cosmin Perța de la Editura Paralela 45, compusă din poeziile celor care au fost în stradă, au rezistat și au găsit inspirația de a scrie sau de a-și dezvălui sentimentele și gândurile cu privire la acea perioadă în câteva poezii. Cosmin Perța spune despre antologie, în nota care deschide volumul:
”Poeme de dragoste, poeme sociale, poeme program, poeme crude, poeme scrise în timpul protestelor, despre proteste. #Rezist! Poezia este o antologie unică, antologia unui moment istoric la care ne raportăm printr-o prismă estetică.”
Sunt aici 47 de texte de la 47 de poeți diferiți (nu numai ca nume, ci și ca vârstă, afinități, orașe). Mi-a făcut plăcere să regăsesc aici oameni pe care îi stimez și îi apreciez, cu care schimb deseori câte o vorbă despre evenimente literare, precum Lavinia Bălulescu, Dan Coman, Ciprian Măceșaru, Ioana Nicolaie, Robert Șerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski sau Radu Vancu, dar și alți scriitori, mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți de publicul larg, numele acestora dovedind că mișcarea #rezist a atras intelectualii și nu a fost, precum spun unii, o inflamație sau o intoxicare a anumitor medii.
Pentru că nu sunt specialist, voi lăsa aici câteva poezii care mi-au plăcut mai mult, așa cum este obiceiul meu când este vorba de volume de poezie:
Ați reușit, ne-ați unit (de Magda Cârneci)
În sfârșit mă simt bine în gura mulțimii/ mă ia valul/
curge cu mii de oameni în jur/ nu-i cunosc, dar îi simt
aproape/ #rezist
e o maree de femei și bărbați curgând în Piața Victoriei/
care refuză disprețul/ strigă puternic dar liniștit/ aprind
telefoane mobile/ agită pancarde/ #rezist deci exist
sunt mulți, tot mai mulți/ care s-au trezit în sfârșit/
vibrează în ei o putere/ care nu are nevoie de violență și
ură/ #rezist #rezistență suntem
o forță nouă, imensă/ ca o ființă multiplă și unică/
indignată/ și-a regăsit demnitatea/ un creier imens/
revărsat în piață și străzi/ care vociferează împotriva
minciunii
gândește cu fiecare celulă/ fiecare individ/ care nu se lasă
călcat în picioare/ #rezistăm, deci existăm/ existăm cu
adevărat
glumesc, ironizează, improvizează/ suntem supărați/
suntem revoltați/ nu ne ducem acasă/ brainstorming
colectiv/ catharsis în masă
#rezistăm/ nu avem nevoie de lideri/ nici de programe/ ca
să ne unească/ nu mai suntem mulțime/ suntem acum un
popor/ vrem democrație adevărată
În sfârșit mă simt bine în mijlocul mulțimii/ nu-i cunosc,
dar îmi sunt tare aproape./ Suntem împreună/ #Rezist
#Rezistăm/ Ați reușit. Ne-ați unit!
Upgrade (de Vlad Moldovan)
Legați-vă la șireturi
Încheiați geaca
Here we go!
Noi cu pionii și regele și o tură
Ei cu regina, nebuni și cai de alergătură
cu mâinile pe libertate (de Andrei Novac)
ne ținem strâns.
gurile noastre respiră
tot ce se învârte în jurul nostru
niște linii uriașe de lumină
dungi permanente de aburi
pe lângă noi strada răstoarnă cai
e un semn că trăim
mă strângi tare de mână
toți ne aud
noaptea vibrează pe aceeași parte a inimii
departe undeva
zăpezile se topesc
și frigul transformă tăcerea în libertate
acum fantomele se sărută în intersecții cu piepturile goale
și inimile în culori intermitente
e semn că libertatea nu a murit.
Mi-au plăcut, de asemenea, mult și poeziile lui Dan Coman (dragoste în vremea protestelor), Robert Gabriel Elekes (rezist), amuzanta tiradă de întrebări și răspunsuri a lui Mugur Grosu (De la Tisa pân-la Nistru, toată lumea tiramisu), Ciprian Măceșaru (REZIST, DECI EXIST! – poem în trei părți), Tiberiu Neacșu (Poema rozelor în Piața Victoriei), Ofelia Prodan (cum am protestat pașnic), Robert Șerban (O duminică lucrătoare), Iulian Tănase (Scurtă introducere în #rezistențialism), Radu Vancu (***), Andrei Velea (doar pentru tine #rezist la proteste). Au fost însă și poezii pe care nu le-am înțeles sau care nu meritau să fie înțelese (dar este doar părerea mea de nespecialist în ale poeziei!).
În orice caz, este un volum emoționant mai ales pentru cei care au gândit și gândesc la fel ca autorii, care va zgudui câteva amintiri de la începutul acestui an, când eram în același timp plini de nervi și de speranță. Mă bucură și faptul că antologatorul Cosmin Perța a avut inspirația ca, la finalul cărții, să reunească și câteva informații despre fiecare dintre cei 47 de poeți (lucru care lipsește, uneori, în antologii), plus răspunsul la întrebarea elocventă demersului ”de ce am ieșit în piață”.
