”AntiZeu”, de Ștefan Bolea
Editura Herg Benet, București, 2014, 72 p.
Cu o recomandare a lui Basarab Nicolescu, cunoscutul doctor în fizică și fondator al transdisciplinarității, volumul de poezie al lui Ștefan Bolea (n. 1980), autor de filozofie și deopotrivă subiect al unui volum in honorem încă din 2010, este un discurs de tip existențialist ținut în special în limba română (dar și în engleză sau în germană), cu o predilecție pentru cuvintele rare și diferitele creații lingvistice, ele însele surse de poeticitate.
„Adiaphoria”, „Destrudo” și „Odium”, cele trei cicluri ale volumului, celebrează astfel o lume a prezentului, a actualității politice, cu „prusia orientală care se-ntinde până la peleș”, iar „siberia până-n debrecen”, dar și un univers eminamente egocentrist („am fost schopenhauer, nietzsche, cioran / citidu-le biografia, m-am recitit pe mine / am fost supraom, mizantrop și sinucigaș / mai degrabă decât personaj decât autor de roman”, religia cu un singur inițiat).
Mai spectaculos este acest volum iconoclast atunci când glisează pe marginile limbajului, cu titluri și expresii de la consigliere din italiană la latinescul odium humani generis, cu devoluție și altele; pentru că autorul aspiră la deicid, la modul cioranian, volumul este o colecție de blasfemii despre „leșul lui Dumnezeu” (scris totuși cu majusculă), despre draci și despre „vreau să ardă biserici”, cu AntiGod (titlu al unor notații), cu „Pan = Dumnezeu” sau Kill your Abraham. Paginile acestea sunt astfel o colecție neapărat culturală de vituperații și de proteste, care amuză prin exotismul lor lingvistic, o divagație în stil avangardist despre diferite sfârșituri ale lumii și ale eului, cu mixaje între cultura populară (de pildă, muzica metal-gothică) și cultura înaltă (autorul a semnat și o monografie Nietzsche), din care adesea persistă impresia de bazar simpatic.
Puteți cumpăra cartea acum: Editura Herg Benet/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.
”Cele mai frumoase poezii ale anului”, volum coordonat de Alexandru Petria
Editura Adenium, Iași, 2014
Pandant al antologiei de proză (scurtă) 2013, Cele mai frumoase poezii ale anului reprezintă o lectură a principalelor publicații culturale, de la reviste de tradiție, precum Viața românească, la site-uri de felul lui Tiuk! ori Agonia sau foi mai puțin cunoscute, precum Algoritmului literar, pe care antologatorul le-a studiat cu atenție; multe din poemele de aici vor intra în volume în decursul lui 2014-2015, cum sunt versurile lui Mihail Vakulovski sau ale lui Andrei Zbârnea, ori sunt extrase din volume deja publicate (cum se întâmplă cu poemele lui Igor Ursenco).
Volumul, în 200 și ceva de pagini, reunește plaja actuală de poeți, de la generația șaizecistă la cei mai recenți insurgenți, de la Dorin Tudoran & Gheorghe Grugurcu, trecând prin Andrei Zanca sau Leo Butnaru, până la Daniel D. Marin sau Petronela Rotar, în total 34 de poeți, din trei generații diferite, astfel încât selecția lui Alexandru Petria echivalează cu un adevărat festival de poezie. Oricât de cunoscuți ar fi autorii, fiecare dintre ei este prezentat în câteva date biobibliografice și o fotografie, fapt ce arată dimensiunea de manual a acestei antologii. O dimesiune anulată de ordinea alfabetică după prenume a autorilor, ce creează oarecare confuzie, repede anulată de imaginea de ansamblu a poeziei române, pe care prozatorul Alexandru Petria o surprinde cu acuratețe.
Ceea ce este notabil este și selecția autorilor (din peste 200, după cum se precizează într-un cuvânt înainte), evitându-se în mod consecvente aranjamentele județene sau niveluri de conjunctură, pe care poezia, din păcate, le suportă tot mai des în ultima perioadă.
Puteți cumpăra cartea acum: Editura Adenium/Libris.ro/Elefant.ro/E-book.
”Lovitura de cap”, de Alex Văsieș
Editura Casa de Pariuri Literare, Seria „Poezie”, Colecția „Opera prima”, București, 2012, 68 p.
Un volum al trecerilor, al vârstelor, când un puști oarecare începe să uite încet-încet lumea fotbalului, viziunile în care s-a format (meciuri și fotbaliști celebri la tv, jocuri cu mingea pe maidan), descoperind fragmente de eros, vorbind adesea în simboluri, neterminînd frazele, pentru că miza se află undeva în destrămarea iluziilor.
Și alții se pierd în iluziile lor: „Doi hackeri la mal” cred că „scriptul lor va curăța lumea” sau chiar eul, la altă vârstă probabil: „stau și mănînc pizza, uneori găuresc felia și privesc / ce-i de privit” din salariul care este „puțina resursă”.
Și pentru că realitatea este ambiguă, eul ia mai multe identități, experimentează aici viața de salariat cuminte, dincolo actul demenței (al criminalului în serie) sau interiorizarea senil-autistă, cu zile și zile în care nu deschide ușa nimănui sau poate o viață heterosexuală cu pulsiunile ei firești. Iluzia unei feminități acaparatoare (sugerată de metaforele acvatice: marea – ilustrată și pe copertă –, piscina, apa) domină volumul, iar ambiguitatea titlului (ce poate trimite la lumea fotbalului, dar și la un simbol al schimării mentale, de vârstă) intrigă în bună măsură.
