”Călătorii prin Europa”, de Bill Bryson
Editura Polirom, Colecția ”Hexagon. Cartea de călătorie”, Iași, 2015
Traducere de Ioana Aneci
”Totul era atât de diferit: limba, banii, mașinile, plăcuțele cu numere de înmatriculare, pâinea, mâncarea, ziarele, parcurile, oamenii… Nu mai văzusem niciodată în viața mea o trecere de pietoni, tramvaie, pâine nefeliată (nici măcar nu-mi trecuse prin cap că ar putea exista așa ceva), nu mai văzusem pe cineva să poarte beretă cu atâta seriozitate, nu mai văzusem oameni care să-și cumpere fiecare ingredient pentru masa de seară din alt magazin sau care să-și aducă de acasă sacoșele lor, nu mai văzusem fazani nejumuliți și iepuri nejupuiți atârnând în vitrina măcelăriilor sau un cap de porc zâmbind pe o tavă, nu mai văzusem vreun pachet de Gitanes și nici pe omulețul Michelin.” (pag. 12)
Ei bine, pentru un american get-beget, Europa poate stârni și o astfel de impresie, precum cea mărturisită de Bill Bryson după prima sa excursie de american pe Bătrânul Continent, undeva prin 1972, când a nimerit în Luxemburg. Nimic nu pare la fel ca în Lumea Nouă, după cum și nouă, probabil, America ni s-ar părea cu totul altfel. Totuși, această lume îl fascinează, face un minitur al Europei și se stabilește un an mai târziu, definitiv, în Marea Britanie. Pasionat de călătorii, de știință, de antropologie și de multe alte chestii, pornește din nou într-un tur extins, de câteva luni bune, prin Europa, prin 1990, iar experiențele sale și-au găsit drumul pe hârtie, în acest volum simpatic intitulat ”Călătorii prin Europa”, apărut inițial în limba engleză în 1992.
Periplul lui începe undeva în nordul continentului, ocazie cu care dorea să vadă aurora boreală (a reușit, până la urmă), dar drumurile nesfârșite prin frig și zăpadă între orașele din Norvegia, liniștea și așteptarea îl determină să renunțe pentru moment la călătorie pentru a se adăposti, până primăvara, în mai călduțele insule britanice. Apoi, cu rare excepții, alege țări călduroase, mai apropiate turistului comun ce se străduiește să devină. Bill Bryson are acum suficienți bani, nu alege nici cele mai scumpe, nici cele mai ieftine hoteluri, dar toate trebuie să aibă ceva confort (nu îi reușește întotdeauna), și descoperă treptat-treptat câte ceva din comorile locale, fie că vorbim de clădiri istorice, fie de viața localnicilor, așa cum sunt ei de obicei.
A doua parte a călătoriei îl duce astfel pe următoarea traiectorie: Franța –Belgia – Germania – Olanda – Danemarca – Suedia – Italia – Elveția – Liechtenstein – Austria – fosta Iugoslavie – Bulgaria – Turcia. Bill Bryson este un observator atent și face din fiecare capitol o splendoare a povestirii micilor defecte și calități ale fiecărui oraș, ale locuitorilor sau problemelor întâmpinate de orice turist străin, are concluzii pentru fiecare călătorie, dar și concluzii generale, prin care caracterizează Europa în ansamblu:
”Pe nemți îi derutează umorul, elvețienii n-au nici o noțiune despre distracție, spaniolii cred că nu-i nimic ridicol în a lua cina la miezul nopții, iar italienilor n-ar fi trebuit să li se împărtășească vreodată faptul că s-a inventat mașina.” (pag. 34)
Merge mult pe jos, așa cum trebuie să o facă fiecare călător adevărat și găsește frumusețea în lucrurile simple, nu în cele complicate, supraaglomerate și comerciale. Astfel, dacă este să privim în ansamblu, îi displace frigul din nord și răceala locuitorilor de acolo, îi place atmosfera din Roma și din orașele Italiei (cui nu i-ar plăcea o cafea băută la o terasă din centrul Romei, atunci când soarele strălucește?), apreciază statele din Balcani pentru naturalețe și ospitalitate. În Capri, pare că se simte cel mai bine, doar este o insulă mediteraneeană (acum poate și ea foarte aglomerată), unde mâncarea este foarte bună, oamenii prietenoși, iar piațetele sunt înverzițe și pline cu oamenii locului. La fel, este entuziasmat de Sofia anului 1990, pe care îl consideră ”cel mai european dintre toate orașele pe care le vizitasem”, tocmai pentru că, la acea vreme, nu existau reclame luminoase, nici rețele de fast food, era cel mai ne-american oraș european. Poate de asta, noi, turiștii, apreciem acum satele tradiționale, orășelele în care putem observa și trăi alături de localnici.
Ceea ce (îmi) place enorm la Bill Bryson sunt naturalețea și umorul său, autoironia și sinceritatea cu care înfățișează realitatea călătoriei. Europa nu s-a schimbat prea mult de atunci, iar puținele orașe în care am fost și pe care le-a descris și el par a fi identice (Roma este cel mai apropiat exemplu). Oricum, nu trebuie să îl ratați pe Bill Bryson, în oricare dintre cărțile sale, este un excepțional călător și povestitor.
