”Autobiografia lui Charles Darwin (1809-1882)”
Urmată de fragmente din ”Călătoria unui naturalist în jurul lumii”
Editura Humanitas, București, 2017
Editată de Nora Barlow
Traducere din engleză de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaș și Ancuța Bontaș
Studiu introductiv de Mircea Flonta
Aparent, conform propriei declarații, Charles Darwin și-a scris autobiografia pentru rudele sale mai tinere, spunând că și lui i-ar fi plăcut să citească o autobiografie a bunicului său. Tocmai de aceea, o astfel de scriere personală este mai sinceră decât cele scrise pentru publicul larg sau decât cele scrise de terți care l-au cunoscut, sub o formă sau alta, pe cel descris. În plus, numele lui Darwin este acum celebru, pentru că teoria evoluției a cunoscut o răspândire uluitoare, chiar dacă concluziile sale au rămas controversate și chiar dacă puțini dintre noi au citit cu adevărat cartea sa despre ”originea speciilor”.
Pentru a intra în atmosfera autobiografiei, care constituie aproximativ jumătate din acest volum foarte frumos îngrijit din punct de vedere grafic, este foarte util de citit studiul introductiv al lui Mircea Flonta, intitulat ”Darwin: cercetătorul și gânditorul”, care ne permite să cunoaștem câteva amănunte despre omul Darwin și despre contextul vremurilor în care a trăit și a scris. Accentul este pus pe celebra teorie a evoluției, de fapt numită de omul de știință ca ”teoria selecției naturale” și este foarte bună că studiul se concentrează asupra acestui lucru, de vreme ce prea puțin cunosc diferența dintre aceasta și teoria creaționistă, dar și felul în care Darwin, un creștin practicant în tinerețe, a ajuns la respingerea ideilor promovate de religie.
Cert este că teoria a fost elaborată în mulți ani, pe măsură ce Darwin a adunat dovezi, a corelat propriile rezultate (mai ales după călătoria din jurul lumii, dar și călătoriile geologice din Marea Britanie) cu cele ale altor cercetători și și-a schimbat ideile preconcepute cu unele susținute de dovezi și multă știință. Spre deosebire de selecția artificială, cea făcută de om, care alege dintre animale pe cele pe care le consideră mai capabile de supraviețuire, selecția naturală este realizată fără intervenția omului, ”prin supraviețuirea indivizilor cel mai bine adaptați în lupta pentru existență”. Totodată, ”selecția naturală poate duce, în succesiunea amplă a generațiilor, la apariția unor noi varietăți și specii de plante și animale.” Așadar, departe de zumzetul celor care resping teoria, ea nu se rezumă la faptul că omul a evoluat din maimuță, ci există analize clare și precise cu privire la un număr mare de animale, care prezintă trăsături de selecție naturală, nu neapărat de ”evoluție”.
”Autobiografia lui Charles Darwin” a fost scrisă între 1876-1882, ultimii șase ani ai vieții omului de știință, pentru ca ulterior să fie editată de nepoata sa, Nora Barlow, pentru a ajunge în forma în care am citit-o astăzi. În prim plan, desigur, este omul Darwin, din perspectivă personală, principalele sale caracteristici fiind dorința de cunoaștere, dorința de afirmare în domeniul științific, dar și inadaptarea sa la societate, fiind foarte retras și aplecat spre cercetare zilnică decât spre serate și ceaiuri cu prietenii. De asemenea, un capitol al autobiografiei se intitulează chiar ”Despre felul în care au luat naștere diferitele mele cărți” și se concentrează tocmai pe acest aspect, iar cititorul descoperă că, dincolo de ”Originea speciilor”, Darwin a scris o mulțime de cărți, în domenii științifice complet diferite, de la geologie la botanică și zoologie, cercetând unele aspecte de detaliu despre plante și animale sau roci.
Din perspectiva vârstei și experienței, acum își poate critica atitudinea deschisă și credulă cu privire la religie, cea pe care, mai târziu, o consideră tot mai puțin credibilă:
”Pe vremea aceea nu aveam nici cea mai mică îndoială cu privire la adevărul strict și literal al fiecărui cuvânt din Biblie, m-am convins în scurt timp că dogmele noastre trebuie acceptate așa cum sunt. Nu am realizat nici un moment cât de ilogic e să spui că crezi în ceea ce nu poți înțelege, în ceea ce este, de fapt, de neînțeles. Aș fi putut spune fără să mint că nu îmi doresc să contrazic nici o dogmă, dar niciodată n-am fost atât de neghiob încât să împărtășesc și să mărturisesc dictonul ”credo quia incredibile”. (pag. 89)
”Apoi am reflectat la faptul că ar fi nevoie de dovezile cele mai clare pentru ca un om sănătos la minte să creadă în miracolele ce stau la baza creștinismului, că pe măsură ce aflăm mai multe despre legile imutabile ale naturii ne vine tot mai greu să dăm crezare miracolelor, că oamenii din vechime erau de o neștiință și credulitate aproape inimaginabilă pentru noi, că nu se poate dovedi că scrierea Evangheliilor a fost contemporană cu evenimentele relatate, că ele diferă în multe puncte importante, mult prea importante, îmi părea mie, pentru a putea fi puse pe seama inexactității martorilor oculari – iar toate aceste reflecții, pe care nu le menționez pentru că ar fi în vreun fel originale sau valoroase, ci pentru că au avut o influență asupra mea, m-au făcut treptat să-mi pierd credința în creștinism ca revelație divină. Faptul că multe religii false s-au răspândit pe întinderi mari ale pământului asemenea unui foc de neoprit a cântărit destul de mult pentru mine. Oricât de frumoasă ar fi morala Noului Testament, nu putem nega faptul că perfecțiunea ei depinde în parte de felul în care interpretăm astăzi niște metafore și alegorii.” (pag. 120-121)
”Călătoria unui naturalist în jurul lumii” reprezintă jurnalul lui Darwin cu privire la călătoria pe care a întreprins-o la bordul vasului Beagle, în perioada 1831-1836, o călătorie care l-a purtat de pe coastele Angliei până pe insulele Capului Verde, din Patagonia până în Țara de Foc, din Chile până în Galapagos și înapoi în Anglia. Sunt ani de acumulare a multor dovezi științifice, acesta fiind de altfel și rolul său la bordul navei, fiind angajat exclusiv ca naturalist, dar și ani de uimire în privința descoperirii unor lumi cu totul noi și diferite, fie că vorbim despre vegetația luxuriantă de la tropice, despre deșerturile patagoniei sau despre Țara de Foc. Ca să nu mai vorbim despre oamenii întâlniți acolo, sălbatici goi sau coloniști din lumea latino-americană, iar amănuntele acestui jurnal sunt inedite, dar în același timp foarte interesante și actuale, fie vă vorbim despre descrierile insulelor Galapagos, ale Țării de Foc sau al cutremurului devastator pe care l-a prins în Chile.
Volumul apărut la Editura Humanitas reprezintă calea sigură prin care puteți afla amănunte despre viața și opera lui Charles Darwin, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință pe care i-a avut lumea. Autobiografia și jurnalul său de călătorie constituie doi piloni importanți în cunoașterea omului Darwin și a felului în care a ajuns la una dintre cele mai cunoscute și controversate teorii despre originea și evoluția omului. Rămâne doar să citiți volumul cu deschidere și dorință de îmbogățire a culturii generale.
