Vizitând alene standurile editurilor care au expus la ultima ediţie a Târgului de Carte Bookfest, inhalând aerul rarefiat şi grav al culturii, dar şi puţin sufocant al pavilioanelor labirintice, am remarcat revărsarea cărţilor tratând viaţa sănătoasă, fără vicii (prea vizibile), care se concentrau asupra unor problematici înalte, cum să mănânci sănătos, cât şi unde să faci mişcare, pentru a nu-ţi supune sistemul arterial si cardiac la o presiune prea mare, cum să scapi de viciile cele mai vizibile şi dăunătoare (fumatul, băutul berii în cantităţi necorespunzatoare, ronţăitul chipsurilor) etc. Editurile atacă această vastă problematică pentru că ştiu din start de existenţa unui segment important, în creştere, din rândul populaţiei urbane din România, branşat la marile tendinţe ale lumii occidentale de astăzi: traiul sanatos. De aceea au apărut atât la nivel naţional cât si local, preoţii noii religii: traiul sănătos.
Despre conceptul de trai sănătos. O groază de emisuni de pe la mai toate televiziunile se concentrează asupra acestui subiect, în timp ce altele devarsă asupra naţiunii zoaiele mondene, de o vulgaritate din ce în ce mai abjectă, pentru că, să fim serioşi, nimeni nu mai încearcă măcar să se ghideze după celebrul dicton latin mens sana in corpore sano. Corpul este cel care trebuie să fie sănătos, exfoliat, adus în limitele perfecţiunii şi parametrilor standard, în timp ce spiritul trebuie să fie ţinut în lesa corpului sănătos precum un căţel bine dresat. De aceea, nu este nici o contradcţie între emisiunile mondene despre stilul de viaţă sănătos, pe care mai toate divele silicoante şi retuşate (uneori pe bani publici, iar aici remarc o ipocrizie a DNA şi „autorităţilor competente” pentru că este perfect normal ca publicul să plătească pentru operaţiile estetice ale vipurilor pe care tot el le absoarbe lacom la televizor), îl promovează agresiv şi mizeria celorlaltor emisiuni din Planeta Mondenă românească. Mai ales divele din Valahia sunt adeptele a tot felul de diete care mai de care mai şugubeţe, care în principiu se învârt în jurul atracţiei faţă de legume şi fructe.
A fi vegetarian este marea modă care-ţi va asigura un trai îndelungat şi îndestulător şi care va salva planeta: “Tot mai multe persoane din showbiz-ul românesc au ales să renunţe în ultima vreme la consumul de carne, devenind astfel vegetarieni sau alegând o alimentaţie raw-vegan. Printre aceste vedete se numără şi Anca Ţurcaşiu, Andreea Raicu, Sore, Costi Ioniţă şi Olivia Steer. Trăim în vremuri în care mâncarea ca la ţară, cea sănătoasă fără e-uri, a dispărut. În prezent, pericolelele din farfurie pândesc la fiecare înghiţitură şi până şi cei mai preocupaţi de un stil de viaţă cât mai sănătos nu ştiu cu adevărat ce mănancă. Într-un top al toxicităţii alimentelor care formează baza hranei omeneşti, carnea ar conduce detasat, fiind hrana cu cele mai nefaste efecte pe termen lung asupra organismulu » (Sursa: Spynews.ro -un fel de Dilema veche a publicaţiilor mondene care urmăresc vipurile autohtone şi-n gaură de şarpe). Observam stilul apolcaliptic adoptat de publicaţia mondenă care avertizează semidoct şi încrezut: „Sa fii vegetarian implică o schimbare totală în stilul de viaţă şi a alimentaţie, de aceea e de recomandat să consultaţi un specialist înainte să luaţi o decizie auspra organismului vostru.” Evident, numai inţiaţilor (dar şi oamenilor cu un nivel de viaţă peste media obisnuita din Romania, caci a fi vegetarian nu este deloc nici simplu si nici ieftin) li se poate deschide uşa acestei împliniri. Trecem peste faptul că dietele vegetariene nu au fost inventate ieri-alaltăieri nici în Occident şi nici la noi, „reţetele vegetariene” însoţind practica creştină a postului de sute de ani, fiind precizate şi regăsite atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, obiceiuri spirituale extrem de importante atât pentru Biserica Romano-Catolică, dar şi pentru cele ortodoxe (mai puţin pentru cele protestante).
Însă ce deosebire: dacă credincioşii postesc din motive spirituale, omul nou este vegetarian pentru sine însuşi, dragostea de Dumnezeu şi Isus Hristor fiind înlocuită cu venerarea propriului organism „care se simte mult mai bine de când a adoptat vegetarismul sau veganismul”. O carte apărută în traducerea românească edictează fără dubii „Eşti ceea ce mănânci”. Alta „Antioxidanţii, reţetă pentru viaţă” cu explicatia „Cum să foloseşti puterea antioxidanţilor pentru a preveni apariţia bolilor şi a rămâne sănătos toată viaţa” Culmea aberaţiei este data de cartea „TU.Ghid de funcţionare. Ed.a III-a,revăzută şi adăugită”, cu subtitlul „Cunoaste-ţi corpul, pentru a rămâne tânăr şi sănătos” etc. Forma fara fond, la ea acasa.
Aceasta tendinţă cunoaşte multe forme de exprimare: de la mersul zilinic la sala de fitness (a doua casă, întrebarea standard din mondenistan tu cât timp petreci la sală? se subînţege, cu cât mai mult cu atât mai sănătos are acel vip stilul de viaţă), pedalatul pe bicicletele mountain-bike sau semicursiere în echipament de luptă complet (cască ţuguiată, după cum aveau soldaţii britanici în cele două războaie mondiale, costum, ochelari fumurii, fire în urechi), parcă anume pentru a se deosebi de ceilalţi biciclisti amatori şi profani, pâna la forme extreme si novatoare precum kangoojumping, o ţopăială ordonată, înşurubată în pantofi de sport special conceputi cu un fel de arcuri de plastic care permit salturi de cangur pe ritmuri de muzică (Da, ultima aspiraţie a omului a ajuns să fie aceea de a imita mişcările cangurului australian!). Fenomenul se dezvoltă, căpătând valenţe nebănuite, căci imaginaţia omului postmodern aparent nu are limite.
Despre preoţii traiului sănătos. Sunt complet convinşi de superioritatea stilului lor de viaţă, atât de convinşi încât uneori se bat să facă prozeliţi. Ai impresia că fiecare preot al traiului sănătos trebuie neapărat să convertească alţi zece la noua religie, poate şi pentru a-şi creşte cota importanţei în rândul sectei. Este convins că duce lupta cea bună a traiului sănatos, pentru a parafraza din Noul Testament. Este sigur că există doar o singură viaţă, cea de aici, de pe pământ, iar pentru prelugirea cu orice preţ a ei, fie şi cu cinci zile (ca şi cum ar exista o lege imanentă care edictează: trăieşti sănătos şi în loc să mori la 60 de ani în mod sigur vei muri la 75 sau 85) reprezintă ţelul suprem şi ultim. Ceea ce este dincolo nici nu mai contează atât timp cât corpul, odată mort, evident, nu va mai fi niciodată sănătos şi în formă! De aceea, despre spirit nici nu mai are sens să discutam, având în vedere că el este dresat să suporte toanele corpului sănătos.
Nu mai putem păstra o măsură şi parcă dăm cu oiştea în gard dintr-o extremă în alta, ori băgăm junkfood şi shaorme peste kebaburi ajungând obezi ori trecem în extrema cealaltă, devenind vegetarieni, vegani sau mai ştiu eu ce năzbâtie la modă prin Occident, ne petrecem toată viaţa în mişcare, pentru mişcare, căutând transa mistică a vieţii perfecte şi sănătoase. Uneori, această alergare obsesivă după corpul sănătos perfect ascunde şi traversarea unui gol sufletesc, dar şi o mare frică firească, până la urmă, aceea de necunoscut. Corpul este aici, îl locuim, îl cunoaştem, ştim ce-i face plăcere şi ce nu-i provoacă durere, este previzibil. Însă viaţa sănătoasă presupune nu numai îngrijirea cu mare atenţie a corpului, ci şi dezvoltarea spiritului.
Dar când consumăm atât de multă energie pentru a ne disciplina corpul, cât timp ne mai rămâne ne ramane pentru a consolida mansarda? Care pare uneori cuprinsă de multe pânze de păianjeni.
